De câte ori te-ai mulțumit cu 40, 50 sau 80 la sută? De câte ori ai acceptat mai puțin, deși știai că meriți totul? Relațiile nu ar trebui să fie superficiale, persiflante, obositoare și iubirea nu se exprimă niciodată în jumătăți de măsură. Este totul sau nimic. Niciodată altfel. Trebuie să înțelegi asta, chiar dacă nu vrei...
Fiecare dintre noi s-a îndrăgostit la un moment dat de acel cineva care pur și simplu nu voia să se ofere în totalitate, nu era pregătit/ă de o relație serioasă și care prefera doar să se joace cu sentimentele altora. Cu siguranță că și tu ai pățit asta! Chiar dacă tu nu erai în stare să-i observi comportamentul, toți prietenii tăi știau că ceva nu este în regulă cu el/ea. Te întrebau constant cum ai ajuns în această relație de la bun început, iar tu nici măcar nu aveai un răspuns pentru că nu înțelegeai situația în care te aflai.
Îți greșea deseori și ai plâns din vina lui/ei nopți întregi. Încă se vedea cu foștii/fostele, uneori bea peste măsură, iar gelozia sa era de-a dreptul excesivă. Știai că relația voastră nu va duce niciunde, dar niciodată nu te învățai minte. Îi căutai scuze constant și îl/o iertai de fiecare dată... De ce? Pentru că aveai nevoie de prezența acestui om în viața ta....
Chiar dacă pare ciudat, foarte multe persoane încep relații doar din nevoia de a avea pe cineva alături. Aceste legături sunt cu adevărat toxice deoarece niciunul dintre cei doi parteneri nu este dispus să-l iubească pe celălalt așa cum merită, ci doar caută să-și acopere un gol sufletesc.
Da, îți e rușine să recunoști că ai început această relație doar din nevoia de a avea pe cineva aproape, dar nu ar trebui. Știi și tu că nu primești niciun sfert din cât a-i merita și totuși te mulțumești cu acest puțin insuficient. Chiar dacă comportamentul partenerului tău/partenerei tale este inacceptabil, tu preferi să ignori toate acele semne alarmante care indică că dragostea dintre voi doi este mult, mult prea toxică.
Știu, îți este greu să înțelegi de ce faci asta constant. Îți este greu să spui stop, să o iei de la capăt pentru că pur și simplu ceva te ține acolo, în situația aia. Nu ai avea curajul de a pleca nici măcar dacă ți s-ar oferi șansa... pentru că nu poți. Haide să vedem care sunt motivele pentru care oamenii rămân în relații toxice și se mulțumesc deseori cu mai puțin decât merită!
De ce ne mulțumim cu mult mai puțin decât merităm când vine vorba de relații
- Negarea. Atunci când îți negi total nevoile, când îți neglijezi dorințele ajungi să te înșeli tu pe tine. Ai obiceiul de a vedea doar ceea ce-ți dorești să vezi și te minți constant fără a-ți da seama. Încerci cu disperare să convingi pe toată lumea că ești cu adevărat fericit/ă în relația ta doar pentru că nu poți înfrunta adevărul.
- Iluziile. Crezi cu tărie că-ți vei putea schimba partenerul/partenera cu timpul, transformându-l/transformând-o în aceea persoană de care ai tu nevoie. Te agăți de idealuri romantice deloc realiste, ignorându-ți intuiția care încearcă să-ți spună că realitatea nu se potrivește deloc cu fanteziile tale.
- Rușinea. La baza rușinii stă teama de a fi imperfect/ă. Te simți complet neimportant/ă, inutil/ă și neiubit/ă și tocmai de aceea ai tendința de a crede că nu meriți nimic bun în viață. Îți este greu să accepți faptul că perfecționismul nu există și că orice om, fie el cât de imperfect, merită tot ce-i mai bun.
- Stima de sine scăzută. Stima de sine scăzută derivă deseori din sentimentul de rușine. Dacă ai crescut într-o familie în care nevoile tale nu au fost considerate importante, este posibil s-ți fi dezvoltat o concepție greșită asupra felului în care funcționează orice relație normală, fie ea amoroasă sau nu. Ai putea crede că nu meriți nimic din ce-ți dorești și astfel s-a creat și obiceiul tău de a controla totul, de a-i salva pe alții și de a încerca să-i mulțumești pe toți ei care te înconjoară.
- Dependența. Supra-dependența, deseori exprimată prin “Nu pot trăi fără el/ea” este foarte nesănătoasă. În schimb, este perfect normal să creezi o legătură profundă cu cineva, bazată pe iubire și încredere, atâta timp cât primești la schimb ceea ce oferi.
- Goliciunea. Dacă ai crescut într-o familie în care nevoile tale de iubire, îngrijire și compasiune au fost ignorate, atunci te-ai ales cu un gol sufletesc, asemănat cu sentimentul de frică de abandon. Acesta poate fi resimțit pe tot parcursul vieții, dacă nu găsești o cale de a-l vindeca. Deseori se poate manifesta ca depresie, anxietate, sentimente de singurătate sau nevoia de izolare.
- Teama de a fi abandonat/ă sau respins/ă. Revenind la felul în care s-a desfășurat copilăria ta, se pare că și lipsa unei comunicări eficiente, deschise cu părinții ar fi putut duce la teama de a nu fi abandonat/ă. Frica de respingere și abandon începe încă din copilărie, iar apoi persistă și în perioada adultă. Cei care se tem de respingere tind să-și asume responsabilități mult prea mari, care îi depășesc complet, în funcție de vârstă. Așa s-ar putea explica și nevoia ta constantă de a face absolut otice pentru a-ți ține partenerul/ partenera aproape, oricât de abuziv/ă ar fi el/ea.
Tu ce crezi? Ai fost vreodată într-o astfel de situație?
Citește și: Semne că pentru el ești o simplă opțiune, nu o prioritate, așa cum ai merita
Surse articol: Cluber, Stylecaster, Brides
Urmareste-ne pe Google News
