Am crescut într-un mic oraș, înconjurată de prieteni apropiați și cu vise mărețe pentru viitor. Însă viața a decis să-mi ofere o probă dificilă pe care nu am cerut-o și nici nu m-am gândit că va veni.
La 17 ani, în timpul unui control medical de rutină, am primit un verdict care m-a făcut să mă confrunt cu realitatea dură: aveam o tumoare la sân.
Inițial, am crezut că e o glumă proastă. Nu puteam să cred că, la o vârstă atât de fragedă, mă voi confrunta cu o astfel de problemă de sănătate. Dar m-am înșelat. Tumoarea era reală și, pentru a preveni riscurile, medicii au decis că trebuie să fie extirpată. Era momentul în care adolescenta din mine a trebuit să crească brusc și să facă față responsabilității.
În clipa aceea, copila rebelă și neconformistă a fost nevoită să crească și să înfrunte responsabilitatea care vine odată cu astfel de probleme.
Tumoarea era într-un stadiu avansat, iar eu trebuia să fiu operată de urgență. La o săptămână distanță de la diagnostic, am trecut prin această intervenție fără să mă plâng sau să îmi arăt frica. Cu toate acestea, în spatele acestei aparențe puternice se ascundea o temere adâncă și o vulnerabilitate pe care nu le-am mai simțit niciodată înainte. Totuși, am hotărât să înfrunt această provocare cu curaj și încredere.
După operație, mă simțeam incredibil de slăbită și am rămas internată în spital timp de trei zile înainte de a mă reîntoarce acasă. A fost o perioadă de recuperare lungă și dificilă, care a durat 12 luni.
Treptat mi-am recăpătat kilogramele pierdute și am reușit să mă vindec complet. Cu toate acestea, am rămas cu o cicatrice de dimensiuni considerabile care a schimbat radical felul în care mă percepeam pe mine însămi și modul în care mă raportam la lume.
Am fost nevoită să mă adaptez la schimbări atât fizice, cât și emoționale. Fizic, cicatricea era o amintire constantă a bătăliei mele cu boala. Emoțional, am fost nevoită să învăț să accept schimbările din corpul meu și să mă adaptez la o nouă perspectivă asupra vieții.
Însă acestă experiență nu m-a făcut să mă simt victima circumstanțelor. Din contră, m-a determinat să mă transform într-o persoană mai responsabilă. Am învățat să prețuiesc sănătatea și să nu iau nimic de-a gata.
Am început să înțeleg că viața poate aduce provocări neprevăzute și că este important să fim pregătiți să le înfruntăm cu curaj.
Pe măsură ce anii au trecut, am devenit mai atentă la propriul meu corp și la semnalele pe care mi le transmite. Am început să merg regulat la control și să recomand prevenția și conștientizarea problemelor de sănătate în rândul celor din jurul meu.
Această experiență m-a făcut să-mi dedic viața și timpul pentru a ajuta și inspira pe alții să fie mai responsabili în ceea ce privește sănătatea lor.
Astăzi, am 30 de ani, iar ceea ce am învățat de-a lungul acestui drum este că viața ne poate surprinde neplăcut, dar putem să transformăm aceste surprize în oportunități de creștere și învățare.
Responsabilitatea pentru sănătatea noastră este un dar prețios pe care ni-l putem oferi singuri, și fiecare experiență ne învață să prețuim mai mult viața și pe cei dragi.
Așadar, nu te teme de provocările care apar în viața ta, privește-le ca pe o șansă de a deveni o versiune mai bună și de a inspira pe ceilalți în acest proces. Viața este o aventură, iar eu sunt hotărâtă să o trăiesc la maximum, responsabilă și recunoscătoare pentru fiecare zi pe care o am.
Simptomul neobişnuit care semnalează cancerul la sân: trebuie să îl vezi!
Urmareste-ne pe Google News
