Cel pe care îl iubeam i-a scris altei femei: „Dacă dragostea înseamnă sacrificiu, sunt dispus să fac orice numai să fiu cu tine.” Am simțit că paralizez de durere când am văzut acel mesaj. Am suferit enorm când am rămas singură după mai bine de un deceniu în care mi-am împărțit viața cu acela pe care îl credeam bărbatul visurilor mele...
„Ești mult mai frumoasă decât ea! Arată bine, desigur, dar tu, cu părul tău superb, o eclipsezi.”, a concluzionat cea mai bună prietenă a mea când am îndrăznit să îi arăt o poză cu femeia respectivă...
Prietena mea a făcut tot posibilul să mă înveselească. Era cina noastră de dinaintea Crăciunului, o întâlnire tradițională pe care o făceam în fiecare an cu foștii noștri colegi de facultate. Nu am vrut să vorbesc despre asta pentru că nu-mi doream să stric petrecerea, dar nu m-am putut abține. Am plâns și le-am povestit ce mi s-a întâmplat.
Soțul meu, alături de care am trăit 13 ani, m-a părăsit pentru o altă femeie. Ultimele câteva luni din viața noastră de cuplu au fost otrăvite de suspiciune și, în același timp, de negare. Nici eu nu voiam să accept ce se întâmpla, dar nici el nu voia să recunoască.
În cele din urmă am descoperit schimbul de mesaje dintre el și amantă. „Dacă dragostea înseamnă sacrificiu, sunt dispus să fac orice numai să fiu cu tine.” - acesta este mesajul care a pus capăt mariajului nostru.
A trebuit să accept noua realitate, iar soțul meu a fost sincer și a făcut exact ceea ce a spus că va face. Chiar a sacrificat familia noastră, a renunțat la mine și la copiii pe care îi iubea atât de mult. Nu vom mai avea niciodată dimineți de Crăciun împreună și nu ne vom mai putea privi în ochi sau să zâmbim unul la altul când micuții noștri vor despacheta încântați cadourile. A sacrificat toate astea pentru o altă femeie, cu cincisprezece ani mai tânără decât mine. Le-am povestit asta prietenilor mei și lacrimile îmi curgeau pe farfuria de paste.
„Dar ești atât de frumoasă!” - a fost o frază lipsită de sens pe care am auzit-o în acea noapte și care mi-a răsunat în minte pentru următoarele câteva luni. Totuși, trebuie să recunosc, uneori m-a ajutat. Îmi plăcea să știu că exista cineva care încă mă vedea ca pe o femeie atrăgătoare, chiar dacă asta nu l-a făcut pe soțul meu să rămână.
Cei de la masă au încercat să mă ajute să trec peste durere. Prietenele mele, care nu sunt gospodine, mi-au amintit și de celelalte calități ale mele. „Gătești atât de bine și știi să faci până și pâine.”, au zis.
Amicii care se luptau cu numărul mare de kilograme în plus, mi-au amintit cum am slăbit de bine după ce am adus pe lume doi copii. Ba chiar au subliniat faptul că port aceeași mărime de blugi ca atunci când eram mai tânără.
„A orbit? I-ai făcut doi copii!”, au zis prietenii care nu erau încă părinți.
Toate aceste cuvinte măgulitoare au fost spuse din adâncul inimii și au fost un real sprijin pentru mine. Le voi fi mereu recunoscătoare prietenilor mei. Acum îmi dau seama că ei au văzut în mine, înainte de toate, calități și realizări pe care ei nu le aveau. Acestea păreau a fi cele mai mari puncte forte ale mele. Cu toate acestea, amintirea a ceea ce mi-a rămas nu a fost o ușurare, ci mi-a creat sentimentul de gol sufletesc și de moarte interioară.
Citește și: Te-am părăsit pentru că mi-a fost frică. Chiar dacă nu am putut să văd asta atunci
Nu voi uita niciodată acea după-amiază de sâmbătă din noiembrie. Mi-o amintesc perfect și acum, parcă a fost ieri... A fost ziua în care i-am trimis pe copii la mama și am putut, în sfârșit, să vorbim deschis. Am crezut că mai avem o șansă de a îndrepta lucrurile, dar m-am înșelat. Totul se terminase deja. Inima lui era deja la cealaltă femeie.
A fost foarte rece și mi-a explicat scurt, fără să se uite în ochii meu: „Înainte, credeam că tu ești răspunsul la toate întrebările mele. Cu ea, însă, am descoperit că există alte orizonturi, mai largi decât realitatea în care am trăit noi. Nu mai pot trăi cu răspunsurile clare care mă mulțumeau înainte de a o cunoaște.”
Mi-a trântit aceste cuvinte dureroase și a plecat. Era ora cinei, dar bineînțeles că nu mai puteam să mănânc. Am umplut cada cu apă extrem de fierbinte, îmi tremurau mâinile și totul înăuntru părea să miște. Parcă puteam vedea cum organele interne mi se deplasau. M-am uitat la abdomenul meu și mi-am văzut pielea întinsă după două sarcini dificile. Niciodată nu va mai fi la fel de ferm ca atunci când ne-am întâlnit și nu puteam să ne dezlipim unul de celălalt.
Citește și: Mesaj de la amanta catre sotia tradata: eu sunt o clipa, tu – toata viata
Mi-a venit în cap gândul clar că trupul unei femei de 24 de ani este mai seducător și stârnește mai multe fantezii. Dar dacă nu era vorba de schimbarea mea fizică? Poate că nu i-am acordat destulă atenție și nu a simțit că reprezintă o prioritate în viața mea. În acele clipe mă gândeam la toate motivele posibile și nu știam ce greșeli făcusem, pentru că nu îmi reproșase niciodată nimic.
Nu eram o persoană interesantă din punct de vedere social și nici în pat nu mă descurcam extraordinar. Oricum, soțul meu se întorcea obosit de la serviciu și era întâmpinat de copiii noștri gălăgioși, care aproape că nu ne dădeau niciodată șansa de a fi singuri. Trebuia, tot timpul, să ne planificăm viața în așa fel încât să avem și puțin timp doar pentru noi doi.
Apoi mi-a venit în minte o întrebare. Cum va fi viața mea de femeie singură? M-a cuprins imediat panica.
Următoarele patru luni au fost destul de complicate și mi-am pierdut timpul cu activități istovitoare: împărțirea și vânzarea casei, revenirea la numele meu de fată, refacerea documentelor pe fostul meu nume. Dar toate acestea nu au fost nimic în comparație cu durerea pe care am simțit-o când am aflat de logodna lui. S-a întâmplat la doar câteva săptămâni după ce am finalizat divorțul. Cum e posibil ca un om să te înlocuiască atât de repede? Am fost împreună 13 ani, nu 13 zile. E strigător la cer!
Apoi a început să vină și ea cu el când lua copiii în weekend, după să îl însoțească la toate mesele în care familia lui se reunea. Și, în tot acest timp, nu puteam opri competiția care a început în capul nostru între noi. Încercam să mă încarc psihic cu valul de complimente venite de la apropiații mei: „Ești frumoasă. Ești amabilă și plină de tact. Ai fost o soție minunată.”
Deși mă străduiam să fiu bine, repetarea acestor afirmații nu m-a ajutat prea mult. Într-o zi, un prieten a spus la telefon o frază care m-a zguduit brusc:
„Indiferent de ceea ce face partenerul tău, trebuie să știi că aceasta este doar alegerea lui, care nu te caracterizează în niciun fel. Ceea ce s-a întâmplat nu are nimic de-a face cu tine personal. Nu are legătură nici măcar cu lucrurile pe care ai putut sau nu să le faci pentru relația ta.”, a zis el.
Aceste cuvinte s-au lipit imediat ca un pansament de sufletul meu. Eram într-un moment în care aveam mare nevoie să primesc o astfel de încurajare.
Obosisem să lupt, să mă compar cu partenera pe care fostul meu și-a ales-o. După luni întregi de comparații interminabile, sentimentele de vinovăție și neputință au început să se estompeze. M-am pus la somn, în timp ce repetam în minte acele cuvinte și am realizat cât de valoroase erau.
Moartea sentimentelor lui nu a avut nicio legătură cu ceea ce am fost sau nu am fost pentru el. Și chiar dacă mi-aș fi imaginat că sunt femeia perfectă în viziunea lui, rezultatul căsniciei noastre ar fi putut fi același. Poate chiar nu își dorea o soție fără cusur.
Sunt om, sunt o persoană autentică și am dreptul să greșesc. Pot și eu să fiu într-o dispoziție proastă, să fiu obosită, să mă simt nesigură și să am nevoie, din când în când, de ajutor. Abia atunci am început să îmi accept imperfecțiunile și să mă iubesc așa cum sunt. Cred că acela a fost punctul de cotitură de la care am pornit într-o nouă călătorie. De atunci mă simt tot mai bine în fiecare zi.
Recunosc, încă mai am perioade în care mă simt descurajată și mă învinovățesc pentru cele întâmplate. Cu toate astea, în adâncul sufletului meu, știu întotdeauna că sunt puternică și că nu voi lăsa această stare să mă copleșească. Toată durerea prin care am trecut m-a făcut să îmi cunosc și o nouă latură: una care nu mai ține cont de judecata celor din afară, nici măcar de a celor apropiați. Am găsit puterea și motivația de a-mi continua călătoria vieții fără bărbatul care a șters, fără să se uite înapoi cu remușcare, cu buretele cei 13 ani trăiți împreună.
Acest articol este o adaptare a celui de pe Cluber.
Citește și: Greșesc pentru că refuz să-mi duc fiica la nunta fostului soț cu femeia cu care m-a înșelat?
Urmareste-ne pe Google News
