În prezent, relațiile dintre persoanele de același gen, schimbarea de gen sau orice excentricitate care are legătură cu iubirea sunt lucruri care încep ușor, ușor să facă parte din normalitate.
Foarte puține persoane se mai opun acum căsătoriilor sau concubinajelor dintre oameni de același sex. Deși nu toate țările permit unirea destinelor acestora în mod oficial, ei tot găsesc o cale pentru a fi împreună.
Astăzi vom descoperi împreună o poveste extrem de interesantă, cât se poate de reală. Iată cum s-a schimbat, într-o singură zi, povestea de iubire a unei femei care era îndrăgostită profund de partenerul său:
Când eram mai tânără, îmi făcea plăcere să-mi tachinez foștii iubiți cu un joc. Le puneam o întrebare care suna cam așa „M-ai mai iubi dacă...?”. Încercam să ne imaginăm împreună diverse situații, ca să văd cât de puternice erau sentimentele lor și cât ar fi dispuși să tolereze. Voiam să știu dacă m-ar fi iubit în cazul în care aș fi fost bătrână, aș fi avut corpul acoperit de bube inestetice, fața plină de coșuri sau dacă aș fi avut vreo altă calitate care să mă facă mai puțin atrăgătoare. Acum, când mă gândesc în urmă, cred că era un joc foarte prostesc.
De obicei, iubiții mei chiar intrau în joc și spuneau că m-ar iubi indiferent de situație - cu excepția cazului în care aș fi pus această întrebare:
„M-ai mai iubi dacă aș fi bărbat?”
Toate glumele încetau și devenea extrem de clar că genul meu ar fi fost un obstacol în calea relației. Nu m-am gândit niciodată că destinul meu ar putea fi influențat de o chestiune care se leagă strâns de acest subiect.
La momentul respectiv oricum nu mi s-a părut nimic ciudat. Era pe vremea când persoanele cu altă identitate de gen decât sexul atribuit la naștere nu prea se arătau în văzul lumii. Practic, era ceva ce părea de neacceptat în acele momente.
Cu toate că eu puneam o astfel de întrebare altora, nu m-am gândit niciodată cum aș reacționa dacă partenerul meu s-ar dovedi a fi femeie...
Totul s-a schimbat într-o zi în care, prietenul meu de doi ani, Robert, mi-a trimis acest mesaj pe Facebook: „Iubito, mă identific mai mult ca fiind femeie decât bărbat. Totul are sens acum. Te iubesc”.
Citește și: Ce înseamnă să fii transgender în România?
Imediat am știut că nu este o glumă, așa că nu am putut să râd, ci am fost speriată. Mă temeam că voi pierde ce aveam. Îmi veneau în minte foarte multe gânduri și întrebări: Robert vrea să se despartă de mine? Mai vreau eu să fiu cu el în aceste condiții? Vai, dar câtă confuzie am simțit în acel moment!
Nu mai fusesem niciodată într-o relație conștientă cu o femeie. Îl iubeam pe Robert, dar ar fi fost de ajuns? Nu știam dacă putem trece peste acest obstacol, dar după ce șocul inițial a dispărut, mi-am dat seama că nu eram deloc surprinsă.
Poate îți imaginezi că este chiar traumatizant să afli că iubitul tău este o femeie, mai ales dacă îți spune asta printr-un mesaj pe Facebook. Recunosc, așa a fost la început.
Dar apoi ceva s-a schimbat, iar o sclipire de moment m-a ajutat să înțeleg. Desigur, Robert era femeie. Și m-am bucurat pentru ea. Am hotărât să rămân cu Robin (numele pe care îl poartă acum) și decizia mea este greu de înțeles pentru unii oameni.
În primul rând, ei presupun că femeile transsexuale trebuie să fie atrase de bărbați, deși identitatea de gen și orientarea sexuală nu sunt aceleași lucruri (până la urmă, există și lesbiene). Dar chiar dacă înțeleg asta, ei tot se întreabă de ce aș vrea să rămân într-o relație care s-a schimbat radical.
Teoretic, am intrat într-o relație cu un bărbat, nu? Ar fi fost dreptul meu să plec după ce am conștientizat că lucrurile s-au schimbat.
Atunci care este motivul hotărârii mele de a rămâne?
Răspunsul este simplu: într-un fel, Robin nu mi-a ascuns niciodată cine era. În mod clar, era diferită de restul bărbaților care au mai fost în viața mea.
Era dulce, vulnerabilă și dădea întotdeauna frâu liber emoțiilor pe care le avea. Adesea ziceam că ea e femeia în relație și ne amuzam pe seama acestei afirmații. Îmi spunea problemele ei și ajungeam să ne certăm de fiecare dată când voiam să o ajut. Voia doar să fie ascultată, nimic mai mult.
Cum să nu o plac? Își amintește mereu de aniversarea noastră și de momentele importante, gătește și face des curățenie.
Aceste lucruri nu însemnau neapărat că Robin era o femeie, desigur. Există o mulțime de bărbați care spală rufe, iar eu sunt femeie, chiar dacă nu-mi place 'The Notebook'. Dar, în ceea ce privește relația noastră, nu schimbă cu nimic lucrurile faptul că Robin este și ea o femeie.
Este în continuare persoana de care m-am îndrăgostit și pe care o iubesc, doar că are un nume nou și o garderobă mai colorată. Acum, folosesc pronume feminine când stăm de vorbă, dar nu mă deranjează. Nimic din toate acestea nu reprezintă o problemă. Aceasta este relația în care m-am implicat, doar că avem acum alte formule de adresare și o estetică diferită.
De fapt, dacă Robin nu mi-ar fi făcut mărturisirea aceasta, nu sunt sigură că iubirea noastră ar fi supraviețuit.
Înainte aveam probleme pe care niciuna dintre noi nu voia să le recunoască. Robin nu era deloc masculină, chiar dacă pe vremea aceea se numea Robert... se vedea asta, doar că nu îmi zicea absolut nimic și nici eu nu îndrăzneam să spun ceva.
Avea o față inocentă și îi plăcea tot ce era roz. Nu mă deranja și de fapt, lipsa ei de masculinitate era ceea ce mă atrăgea la ea. Dar mi-a recunoscut ulterior că simțea multă presiune pe umeri, se gândea că vreau să fie masculină, iar asta aproape că ne-a distrus.
Eu o consideram adorabilă (ca în prezent), dar ea ura când îi spuneam asta, pentru că mereu auzise de la alții că femeile nu vor să fie cu bărbați adorabili, că ele vor masculi feroce. Nu putea să creadă că eu doream să fiu cu un bărbat care nu era masculin.
I-am spus de multe ori că o iubesc, dar nu putea să scape de nesiguranță. Schimbam subiectul de fiecare dată când voia să vorbim despre masculinitatea sa, nu voiam să o insult spunându-i adevărul.
Aveam propriile mele rețineri cu privire la acest subiect, iar asta nu o ajuta să se simtă confortabil. Deși mie și lui Robin ne plăcea să fim afectuoase una cu celălalt[, îmi făceam griji cu privire la felul în care lucrul acesta se vedea public.
Robin e mai scundă puțin decât mine, așa că îmi este mai ușor să o iau eu în brațe. Când eram singure, o țineam aproape, iar ea își odihnea capul pe umărul meu. Îmi plăcea asta. Mă făcea să mă simt puternică. Eram protectoarea ei.
Dar când apărea cineva prin preajmă, îmi îndepărtam brațul și luam distanță de ea. Mă mințeam că o fac pentru ea (pe atunci el), ca să nu o judece lumea. Am continuat să-mi spun asta chiar și după ce mi-a spus că atitudinea mea o făcea nefericită. Se simțea în siguranță în brațele mele.
Dar eu încă o priveam ca pe un bărbat, așa că, oricât de mult aș fi vrut să o protejez, am crezut că este mai important să-i apăr imaginea. Pare ciudat că eram hotărâtă să acopăr bărbăția iubitului meu, chiar dacă asta ne făcea pe amândoi nefericiți.
Relația noastră a fost dificilă în lunile de dinainte ca Robin să mărturisească totul. Era deprimată și furioasă, dar nu vorbea despre motivele stării ei. Ne certam foarte des, credeam că mă îndepărtează. Apoi, de sărbători, mi-a spus că vrea să se dea cu lac de unghii. Nu mi-am pus niciun semn de întrebare, am crezut că vrea doar să experimenteze.
A fost cea mai fericită în acel moment și după ce s-a șters culoarea, tristețea i-a revenit.
După câteva săptămâni, mi-a spus că se simte femeie. A făcut asta chiar în preajma Zilei Îndrăgostiților, așa că i-am cumpărat un lac de unghii adecvat. Am vrut să îi iau ceva care să o facă să zâmbească.
Recunosc, m-am simțit ușurată când Robert mi-a spus că este, de fapt, Robin. Pare un paradox? Lasă-mă să îți explic! Eram ușurată că îmi spusese adevărul, că a găsit o cale de a fi fericită și că nu mai trebuia să ne prefacem că suntem bine.
Nu aveam nicio idee despre cât de grea era povara aceea până când ea nu a mai fost acolo. Era mai mult ca o barieră ce stătea între noi.
În prezent, îi pot spune de ce o iubesc fără să o rănesc și putem fi afectuoase în public fără să ne fie rușine.
Ce părere ai despre această poveste? Cum ai fi reacționat tu dacă ai fi fost în locul femeii care a aflat că iubitul ei nu se simte bărbat?
Acest articol este o adaptare a articolului scris de Cate Garry (comediant, socialist gramatical și editor senior al site-ului Riot Games) și publicat pe Your Tango.
Urmareste-ne pe Google News
