„Încă de când eram mică, am îndurat multe abuzuri fizice. La 4 ani, am rămas cu bunica, o femeie rea care m-a urât din toată inima. Ori de câte ori era supărată pe mine, mă dezbrăca și mă bătea cu bățul, timp în care ceilalți bărbați din casă asistau la aceste scene oribile. Tot atunci am fost agresată sexual pentru prima oară și, deși cazul a fost deschis de autorități, nimeni nu a luat nicio măsură nici până în prezent.
Coșmarul de la bunica s-a terminat, însă a început un alt episod dur în viața mea. M-a preluat mama și, când am ajuns la ea în casă, situația nu a devenit brusc roz. Abuzul fizic a continuat și în locuința mamei, iar ea era principalul agresor. Treptat, am început și eu să-mi fac rău singură: mă închideam în camera mea și mă tăiam pe brațe. Tata nu a fost prezent în viața mea, așa că singura persoană pe care o aveam în preajmă atunci era mama.
Într-o zi, la vârsta de 14 ani, am cunoscut un bărbat mai în vârstă și am crezut în el, pentru că mi-a spus că mă va scoate din situația în care mă aflam.
M-am urcat în mașina lui, iar el a stat în spate cu mine, în timp ce și-a lăsat un prieten la volan. Omul acela a dus mașina pe autostradă, iar bărbatul în vârstă m-a violat.
Au urmat multe alte abuzuri pe care le-am trăit în viața mea. Într-o altă zi, m-am certat cu mama, iar ea a venit peste mine în baie, m-a aruncat în cadă și a turnat tot felul de produse chimice de curățare pe corpul meu.
Am țipat și am implorat-o să se oprească, așa că în cele din urmă i s-a făcut milă de mine și a dat drumul la apă, pentru a mă clăti. Atunci am avut pentru prima oară curajul să înștiințez autoritățile despre tot ce mi se întâmpla. Dar am ajuns la concluzia că nu pot avea încredere în ele, fiindcă nu au făcut nimic. Au venit, dar nu au arestat-o pe mama, ci au trimis mai târziu un asistent social.
Maturizarea timpurie...
În cele din urmă, am ajuns în plasament, dar am fugit de acolo când am împlinit 15 ani. Am cunoscut un bărbat mai în vârstă, care avea 27 de ani, dar m-a mințit că avea 19. Mi-a zis că sunt frumoasă și că va avea grijă de mine, iar eu am căzut în plasă și m-am îndrăgostit instantaneu. A fost primul meu traficant…
Mă ducea în camere de hotel, îmi dădea substanțe interzise și mă obliga să întrețin relații intime cu el. Eu credeam că trăiesc o poveste de dragoste, dar acesta a fost doar începutul unei vieții de coșmar…
Am renunțat la studii pentru el și m-am mutat în casa familiei lui, doar că mă ținea închisă într-o cameră, în timp ce toți petreceau în sufragerie. I-am făcut cunoștință cu verii și unchii mei, iar aceștia au început să îi vândă droguri, atât lui, cât și familiei lui.
Între timp, am devenit și eu dependentă de aceste plăceri interzise, iar furnizorii erau chiar rudele mele, care știau că stau în casa unui bărbat care mă abuza și care mă punea și pe mine să consum substanțele respective. Deși toată lumea din jurul meu vedea ce mi se întâmplă, nimeni nu a făcut nimic. Doisprezece ani m-am luptat cu dependența, perioadă în care am trecut prin multe alte greutăți.
Credeai că șirul abuzurilor se oprește aici? Nici vorbă! Bărbatul care m-a păcălit m-a pus ceva mai târziu să îl ajut să vândă prafurile, așa că mă căra după el pe străzi și îmi cerea să ascund pliculețele în gură și în zonele mele intime. Până la urmă, a fost arestat, dar a trimis o femeie de vreo 50 de ani să se „ocupe” de mine. Făcea parte din aceeași bandă de infractori, așa că nu i-a fost deloc greu să profite de naivitatea mea. Mi-a spus că trebuie să fac tot ce vrea ea ca să-mi pot întreține iubitul aflat în închisoare, inclusiv să mă culc cu alți bărbați pentru bani. A început să mă vândă pe străzi, pentru 60 de dolari și tot ce câștigam ajungea la ea.
Într-o noapte, am întâlnit un tip care avea la el 200 de dolari. Eram disperată, așa că l-am tras de păr, l-am amenințat cu un cuțit și i-am zis să îmi dea toți banii lui. Pare de necrezut, dar aveam numai 16 ani când am făcut acest gest necugetat. La această vârstă, adolescentele ar trebui să meargă la petreceri în pijamale, dar eu eram vândută mai multor bărbați, în mod repetat.
Când partenerul meu a fost eliberat, i-am povestit ce s-a întâmplat, pentru că mă simțeam vinovată. Răspunsul lui a fost: „Ei bine, dacă ai făcut-o pentru ea, atunci o vei face și pentru mine. Mă iubești, nu-i așa?”.
Am plâns și i-am spus: „Bineînțeles că te iubesc!”.
Și ce am făcut eu atunci? M-am întors pe străzi și m-am prostituat în continuare. La sfârșitul fiecărei nopți, îmi spăla corpul și îmi spunea că mă iubește. Atunci simțeam că tot ce se întâmpla era șters cu buretele, fiindcă el îmi oferea grija și atenția pe care le căutam cu disperare.
La 20 de ani, mi-am întâlnit cel de-al treilea traficant. Îmi oferea cantități mari de prafuri pe care să le vând pentru el. Pentru că eram dependentă, îmi opream doza de care aveam nevoie. Atunci am ajuns de mai multe ori la închisoare și când ieșeam îmi era frică de el, pentru că trebuia să justific banii lipsă de fiecare dată.
Odată, m-am ascuns, dar m-a găsit, m-a răpit și mi-a spus: „Ar fi bine să faci rost de bani și să mă plătești, altfel te voi duce la muncă pentru a-mi recupera banii!”.
Am făcut cum mi s-a spus și i-am plătit datoria, dar nu am reușit să scap de el. M-a obligat să îi vând marfa în continuare și am făcut-o mult timp.
La 26 de ani, am fost arestată pentru ultima dată. Atunci eram deja mamă și mi-am lăsat fiul într-o casă de drogați. Autoritățile mi-au zis că mă vor elibera repede și că mă vor lăsa să-mi văd copilul dacă le spun pentru cine lucrez. Au obținut informațiile de care aveau nevoie de la mine și m-au aruncat direct în închisoare. Nu am apucat nici măcar să-mi iau la revedere de la fiul meu…
View this post on Instagram
Acum 17 ani am vrut să-mi închei socotelile cu viața. Ce mi-aș fi dorit să aud de la cineva atunci
Conștientizarea este cea mai dureroasă
Acela a fost momentul în care mi-am dat seama că trebuie să mă schimb. Copilul meu, sânge din sângele meu, a fost cea mai puternică motivație de care aveam nevoie. Simțeam că am inima frântă de durere, mai ales că știam că nu îl mai pot vedea pentru o perioadă foarte lungă.
Am hotărât să îmi schimb viața, fiindcă fiul meu avea nevoie de o mamă și am luptat să rup blestemul generațional din familia mea și să fiu prima care își termină studiile. M-am înscris inițial într-un program de reeducare, unde am învățat despre traume și dependență. Asta m-a ajutat să nu mă mai simt vinovată pentru tot ce am făcut. Nu era vina mea, ci a mediului în care am crescut. Am decis că trebuie să-mi iau diploma de absolventă de liceu și am reluat studiile. Am avut un profesor minunat care m-a susținut până când am reușit.
View this post on Instagram
După ce am fost eliberată din arest, profesorul meu m-a încurajat să mă înscriu într-un alt program ce avea să mă ajute să îmi vindec traumele. Și chiar m-a ajutat. La terminarea lui am simțit că mi s-a luat o piatră de pe inimă. În acea perioadă am stat în adăposturi pentru femei și am început să mă conectez cu Dumnezeu, să-I simt dragostea și să îmi dau seama că El îmi poate alunga orice frică și anxietate.
În 2014 m-am înscris la facultate și am devenit membră a clubului Bear Cub Scholars, pentru tinerii din centrele de plasament. Apoi, în 2016, am devenit președinta Clubului Second Chance pentru studenții care au fost arestați.
În ajunul Crăciunului din 2018, am primit un telefon, iar vocea de la capătul firului mi-a zis: „Vi s-a acordat o grațiere completă și necondiționată din partea guvernatorului Jerry Brown!". Am țipat și am plâns de bucurie pentru că, în sfârșit, eforturile mele au fost răsplătite. Am stat departe de fiul meu timp de 9 ani, nu l-am văzut făcând primii pași, nu i-am fost alături în cele mai importante momente ale copilăriei. Dar la finalul lui 2018 am primit custodia exclusivă și am înțeles că Dumnezeu vindecă tot și reunește familiile.
Acum sunt absolventă cu diplomă în Sociologie, obținută cu distincție. M-am înscris și la un master pe Justiție Socială și Drepturile Omului. Chiar am reușit să fiu prima din familia mea care ajunge atât de departe. Am rupt blestemele generaționale!
View this post on Instagram
Dumnezeu, programele de reeducare și autoritățile din închisoare mi-au dat șansa la o nouă viață. Acum sunt căutată de persoanele care se ocupă de readucerea tinerilor pe drumul cel bun. Am curajul să vorbesc în fața lor despre experiența și evoluția mea. Povestea mea este un exemplu și ajunge la conferințele anuale pentru prevenția violenței din California, în centrele pentru tineri, dar și în penitenciarele pentru femei.
Colaborez, în calitate de mentor, cu mai multe asociații care luptă pentru a le oferi tinerilor o viață mai bună. În plus, împreună cu partenera mea, Lisa Diaz-McQuaid, coordonăm un program lunar de informare stradală pentru victimele traficului de persoane, cu scopul de a le oferi acestora o cale sigură de a scăpa din mâinile infractorilor. De asemenea, lucrăm la înființarea unei organizații non-profit care să ajute victimele traficului de persoane, oferindu-le un loc sigur în care să trăiască în timp ce se recuperează și se vindecă de traumele trecutului.
Acum trăiesc așa cum ar fi trebuit să o fac încă din copilărie, lângă oameni care îmi vor binele. Sunt căsătorită și am o familie mixtă, călătoresc prin toată California pentru a-mi împărtăși povestea și pentru a sensibiliza publicul cu privire la traficul de persoane.
Am realizat că Dumnezeu mi-a dat o cruce atât de grea pentru că știa că o pot căra și că la final, voi planta semințe de speranță în sufletul altora.
View this post on Instagram
Sunt recunoscătoare că pot să îmi împărtășesc povestea și să le arăt altora că pot ajunge din nou pe drumul cel bun. Dacă eu pot să-mi transform durerea în sprijin pentru alții, atunci și ei pot să se vindece.
Uite citatul după care îmi ghidez viața acum:
„Putem merge mai departe cu viețile noastre și să nu mai vorbim niciodată despre ceea ce Dumnezeu ne-a scos în cale sau putem să ne întoarcem în clădirea în flăcări, să salvăm cât mai multe suflete și să le aducem la lumină împreună cu noi.”
Aceasta este calea pe care o aleg astăzi.”
Această poveste este o adaptare a celei scrise de Elizabeth Quiroz din Santa Rosa, California, și publicată pe Love What Matters.
”Nu-mi pot găsi o slujbă din cauza dependenței de tatuaje. Am toată fața acoperită”
Urmareste-ne pe Google News
