Cu ani în urmă, într-o zi mohorâtă de primăvară, când ploaia „toca” monoton asfaltul, am făcut cunoștință cu destinul. Eram într-un loc obișnuit, la o întâlnire de afaceri, dar soarta ne-a adus în aceeași cameră. Nu știam atunci că acea zi avea să devină piatra de temelie a unei povești de dragoste care avea să ne definească viețile pentru totdeauna.
Provocările începutului
El era un străin cu o privire profundă și un zâmbet misterios. Eu eram o prezență timidă, atrasă de umbra misterioasă a necunoscutului. Atunci când privirile ni s-au întâlnit, am simțit cum timpul se oprea și Universul ne „îmbrățișa” într-o simfonie tainică. Nu am știut la acel moment ce ne așteaptă, dar am simțit că suntem parte dintr-o poveste mai mare, în care paginile erau scrise cu fiecare clipă petrecută împreună.
După acea întâlnire memorabilă, viața ne-a purtat pe drumuri diferite. El provenea dintr-un oraș îndepărtat, situat la sute de kilometri distanță. Încă din primele zile, am început să ne scriem, să ne sunăm și să ne conectăm într-un ocean virtual de cuvinte și emoții. Am fost martorii unei legături care se închega dincolo de distanța fizică.
La început, am avut îndoieli. Cum ar putea supraviețui o relație la distanță? Nevoia de a fi împreună era mai puternică decât oricând, dar kilometrii care ne separau reprezentau o barieră copleșitoare. Cu toate acestea, am hotărât să nu lăsăm distanța să ne dicteze destinele.
Crescând împreună
Primul an a fost un test serios pentru noi. Conversații lungi la telefon, mesaje scurte sau interminabile și video-call-uri; toate au devenit colțul nostru de liniște și de fericire. În ciuda faptului că ne simțeam apropiați virtual, distanța fizică aducea cu sine momente de singurătate și neliniște.
În momentele de îndoială și conflict, am avut tendința să ne întrebăm dacă tot efortul era cu adevărat meritat. Era o luptă cu distanța, dar și cu propria noastră neîncredere. Cu toate acestea, fiecare provocare ne-a adus mai aproape unul de celălalt.
Am învățat să ne descurcăm cu situațiile dificile și să găsim modalități ingenioase de a ne simți aproape unul de celălalt. Am devenit experți în a găsi soluții creative pentru a menține flacăra vie. Timpul ne-a modelat, am devenit mai maturi și mai înțelepți în legătura noastră. Înțelegeam că dragostea la distanță nu este doar o poveste romantică, ci o provocare reală a vieții.
În loc să ne concentrăm pe aspectele superficiale, ne-am axat pe cele profunde, pe ceea ce avea cu adevărat importanță într-o relație: încrederea, comunicarea și sprijinul reciproc.
Cu fiecare lună care trecea, am devenit mai conștienți de posibilitatea unui viitor împreună. Planificam și discutam despre cum am putea să eliminăm distanța care ne separa. Nu mai era vorba de dacă, ci de când și cum. Și ne ieșea de minune.
Întoarcerea acasă
Au trecut 8 ani....de drag și dor. Iar acum, când scriu aceste rânduri, suntem la doar câteva zile distanță de împlinirea acelui „când". El urmează să se mute în orașul meu, să lase în urmă kilometrii care ne-au separat atâta timp. Suntem plini de emoții, de anticipare și de recunoștință față de fiecare etapă a acestei călătorii. Ceea ce am construit la distanță ne-a pregătit pentru acest moment.
Mergând pe străzile pe care le-am străbătut singură atât de des, îmi imaginez acum că vor deveni drumurile noastre comune. Orice loc, orice colț al orașului va fi împărtășit și redescoperit împreună. Și atunci, vom începe cele mai frumoase capitole ale dragostei noastre, împreună.... În curând.
În timp ce închei această poveste, aș vrea să știi că, în iubire, nu există distanță sau obstacol prea mare pentru a fi depășit. Dragostea adevărată ne face să traversăm cele mai grele încercări și să ajungem la cele mai înalte culmi. Dă-ți o șansă și dă o șansă iubirii....
Citește și Cum să faci să meargă o relație la distanță
Urmareste-ne pe Google News
