Ce este demența?
Practic, cea mai importantă informație despre demență e aceea că nu e o singură boală, ci mai degrabă un termen generic, „umbrelă”, ce cuprinde mai multe afecțiuni care compromit abilitatea de a gândi, memoria, amintirile și întregul proces decizional, perturbând astfel viața de zi cu zi.
Cea mai cunoscută formă de demență e Alzheimer, dar nu singura. Variază de la formele ușoare, când abia începe să influențeze comportamentul persoanei, până la cele severe, când pacientul e complet dependent de ajutorul celorlalți.
În general, demența se instalează la vârste înaintate, fiind mai comună după 85 de ani, dar nu este un fenomen inerent îmbătrânirii. Există multe persoane care trec și pragul a 100 de ani fără să fi experimentat probleme cu memoria. De asemenea, deși pierderea amintirilor sau incapacitatea de concentrare sunt specifice demenței, ele pot fi și cauze ale îmbătrânirii, fără a semnala neapărat prezența acestei afecțiuni.
Câți ani trăiește un om cu demență? Poate depinde în funcție de gen. Demența afectează în special populația feminină, deși presupune în același timp o speranță mai mare de viață în cazul pacienților de acest gen.
Cauzele demenței
Demența se produce la nivelul creierului, în urma degradării sau deteriorării celulelor nervoase și a sinapselor dintre neuroni. Oamenii de știință nu au ajuns încă la o concluzie definitivă privind motivul pentru care aceste perturbări au loc doar la unele persoane.
Mai importante (și mai ușor de ținut sub control) sunt condițiile de risc sub care poate apărea demența. Acești factori sunt împărțiți între cei ce pot fi reduși prin intervenție și cei inerenți. E esențial să îi cunoști ca să poți dicta într-o oarecare măsură câți ani trăiește un om cu demență.
Aceștia sunt factorii de risc „de neclintit” ai demenței:
- vârsta (apare în general după 65 de ani);
- istoricul familial (demența poate avea o conotație genetică, după cum vei vedea mai jos);
- rasa: demența e mai acută în cazul populației afro-americane, dar și a celei hispanice, prin comparație cu albii.
Pe lângă aceste cauze, iată ce motive de îngrijorare poți ține sub control:
- alimentația și dieta: persoanele care consumau în mod frecvent alimente sănătoase (fructe, legume, pește, uleiuri), făceau mișcare și aveau o viață socială împlinită prezentau un risc mai mic de demență;
- bolile cardiovasculare: hipertensiunea, obezitatea, colesterolul mărit și depunerile de pe pereții arterelor (ateroscleroză) pot crește riscul de demență, așa că fă tot posibilul să le ții sub control;
- diabet: și în rândul bolnavilor de diabet se regăseau des cazuri de demență;
- fumat: cei care practicau acest obicei nociv erau mai predispuși la demență;
- alcool: studiile arătau că un consum ridicat de alcool afecta creierul și deci riscul de demență;
- poluarea aerului: pentru că grăbesc degenerarea sistemului nervos, atât poluarea rezultată din trafic, cât și din arderea lemnului pot grăbi instalarea demenței;
- lovituri la cap: traumele suferite la nivelul cutiei craniene suplimentează pericolul de demență, cu precădere de Alzheimer, riscul fiind mai mare dacă sunt produse în mod repetat și în intervalul de timp cuprins între 6 luni și 2 ani de la producerea traumatismului;
- probleme cu somnul: atât apneea în somn, dar și trezirile frecvente sau sforăitul pot stimula apariția demenței;
- niveluri scăzute de vitamine și nutrienți (cu precădere vitamina B și D);
- unele medicamente, cum sunt cele pentru somn sau pentru probleme urinare (Ditropan).
Semne care anunță demența
Simptomele demenței sunt adesea greu de identificat fiindcă pot corespunde altor boli, pot fi produse de administrarea unor medicamente sau chiar de deficiențe de vitamine.
De asemenea, să știi că semnele care anunță demența pot fi și pur și simplu indici ai înaintării în vârstă, caz în care nu va trebui să îți faci griji privind cât trăiește un om cu demență.
Iată la ce semnale ne referim:
- rătăcirea bruscă într-un ambient familiar;
- dificultăți de exprimare, vorbit sau de înțelegere scrisă sau orală;
- dificultăți de citire;
- adresarea aceleiași întrebări în mod repetat;
- greutăți în gestionarea banilor;
- halucinații sau paranoia;
- pierderea interesului în desfășurarea activităților obișnuite;
- probleme cu mișcarea și echilibrul;
- atitudine nepăsătoare la adresa sentimentelor celorlalți;
- confuzie;
- impulsivitate;
- folosirea unor cuvinte bizare pentru a descrie obiecte sau acțiuni cunoscute;
- uitarea persoanelor apropiate;
- pierderea amintirilor,
- dificultăți în a desfășura activități de bază.
Iată ce alte simptome poate presupune demența:
- comportamentale: probleme cu planificarea și organizarea, coordonare deficitară, dezorientare;
- psihologice: schimbări temperamentale, modificarea personalității, depresie, anxietate, agitație, comportament nepotrivit.
Demența: simptomele din faza terminală
Demența e o boală care înaintează progresiv. Dacă la început afectează acele părți ale creierului ce guvernează memoria, cu timpul va începe să dăuneze și altor funcții, urmând să oprească complet funcționarea mai multor organe.
Din păcate, mai sus am schițat portretul începutului de demență. Dar, pe cât de frecventă e întrebarea câți ani trăiește un om cu demență, pe atât de neliniștitoare sunt și simptomele care însoțesc progresul acestei boli. Iată câteva dintre ele!
Memoria. Dacă mai întâi e afectată memoria pe termen scurt, cu timpul pacientul va începe să nu mai recunoască nici cele mai apropiate rude și nici pe sine însuși. Totodată, poate ajunge în situația să sufere de confuzii, amintindu-și numai anumite părți din viața sa și considerând că e tânăr sau copil. Aceste perturbații pot provoca îngrijorare și suferință.
Aptitudini/abilități cognitive. Declinul cognitiv presupune imposibilitatea de concentrare, de organizare, de planificare sau de desfășurare a unor activități de bază.
Mobilitate. Perturbările de echilibru evoluează treptat, pacientul putând ajunge predispus la căderi sau incapabil să se mai deplaseze fără susținere. De aici rezultă mai mult sedentarism, ceea ce poate conduce la disconfort fizic sau la formarea cheagurilor.
Comunicare. Pacientul se poate adresa în mod necorespunzător, nu mai înțelege ce i spune, folosește numai sunete sau cuvinte ciudate ori vorbește mult, dar neinteligibil. De aceea, în relaționarea cu oamenii diagnosticați cu demență comunicarea nonverbală (gesturi, mimică, limba corporal sau contactul ocular) e foarte importantă.
Pierdere în greutate. Pacientul poate ajunge „o mână de om”. Bolnavii pot refuza să mănânce din cauza pierderii apetitului, dificultății de înghițire sau de mestecare.
Incontinență. În stadiile terminale ale demenței, incontinența fecală sau urinară poate fi comun întâlnită.
Comportament. Agresivitatea, agitația, neliniștea, tulburările de somn, schimbările comportamentale care au loc mai ales în preajma apusului sunt tot mai pregnante.
Câți ani trăiește un pacient cu demență
Iată o întrebare la care medicii nu au un răspuns clar, fără echivoc. Deși e incontestabil că, din păcate, demența reduce speranța de viață, pacienții diagnosticați pot trăi un număr nedefinit de ani (între 2 și chiar peste 20) în funcție de mai mulți factori, între care starea lor de sănătate și modul în care sunt tratați sunt definitorii.
De exemplu, în cazul celei mai comune forme de demență, Alzheimer, speranța de viață e de numai 10 ani, dar poate crește la alte tipuri. Iată mai jos un tabel care îți arată atât cât durează fiecare stadiu al demenței, dar și ce speranță de viață antrenează.
Iată care sunt și factorii care pot influența câți ani trăiește un om cu demență!
Vârsta: aici informațiile sunt contradictorii. E evident că un om în etate cu demență va trăi mai puțin decât unul mai tânăr, dar demența dezvoltată la vârste fragede, sub 65 de ani, evoluează mai rapid.
Genul: femeile trăiesc în medie cu 20% mai mult decât bărbații care suferă de demență.
Tipul de demență. Uite câți ani trăiește un om cu demență în funcție de natura diagnosticului: Alzheimer (8-12 ani), demență vasculară (4 ani), demența cu corpi Lewy (2-20 de ani), demența frontotemporală (8 ani), demența instalată la vârste timpurii (8 ani).
Demența se moștenește?
Pe lângă câți ani trăiește un om cu demență, e natural să ne întrebăm dacă această boală are și o componentă genetică.
Deși demența poate fi moștenită în familie, să știi că se întâmplă rar să o preiei. Desigur, e un factor de risc, care contează, dar multe persoane cu cazuri de demență în familie nu dezvoltă simptome în timp ce altele al căror arbore genealogic nu a cunoscut această boală o fac.
În unele tipuri rare de demență poate avea pondere ridicată genetica, în general la cele dezvoltate sub 65 de ani.
Iată cum arată predicțiile pentru celelalte tipuri: Alzheimer (numai în 1 din 100 de cazuri e moștenită), demența frontotemporală (40% din cazuri poate fi moștenită), demența tânără (e rară și apare în jurul vârstei de 50-60 de ani și e adesea moștenită).
Câți ani trăiește un om cu demență? Depinde. Ce trebuie să înțelegi însă e că pacientul ce suferă de această boală nemiloasă, deși poate prezenta transformări șocante, sfâșietoare, e același om, în adâncul sufletului nutrește aceleași sentimente și poate să regăsească plăcerea în aceeași muzică sau activități care l-au bucurat cândva.
Urmareste-ne pe Google News
