Îți mai aduci aminte de suferințele tale din copilărie? Ieșeai fericit/ă la joacă, iar deseori te întorceai acasă cu genunchii și coatele julite, plângând de mama focului că te-ai rănit. Imediat după ce aflau de noua ta boacănă, părinții tăi, profund îngrijorați, îți verificau rana și își dădeau cu părerea, ca oricare alții. Iar mai apoi, pentru a te liniști, te păcăleau cu dulciurile tale preferate sau cu cea mai îndrăgită jucărie, iar tu, într-o secundă, dădeai uitării “tragedia” prin care tocmai trecuseși.
Nimic nou sub soare! Nu-i așa? Încă din copilărie, cu toții suntem învățați același lucru: suferința trebuie evitată, ignorată și chiar negată. Suntem instruiți de mici să ne mințim pe noi înșine că aspectele negative ale vieții nu există, chiar dacă ne lovim constant de ele.
Acest model de comportament este deosebit de distructiv și afectează starea de sănătate mintală a multora. De ce? Ei bine, doar pentru că ai ales să îți îngropi durerea nu înseamnă și că ai depășit-o. La un moment dat, pe parcursul vieții tale, te vei lovi din nou de ea, mai tare, mai profund, iar suferința va deveni din ce în ce mai insuportabilă, chiar incontrolabilă. Într-un astfel de moment, fie că vrei să nu, tot va trebui să te confrunți cu ea, să o simți, să o trăiești. Nu există nicio altă cale de a o depăși. Mai mult, toate acele situații de care te folosești pentru a uita de greutățile prin care treci sunt temporare, iar asta înseamnă că mai devreme sau mai târziu, vei ajunge din nou, față în față cu demonii tăi.
Nu, nu este deloc plăcut să te confrunți cu suferința. Este dureros, este teribil și incredibil de trist, dar este și perfect NORMAL. Cu toții trecem prin asta, chiar dacă încercăm din răsputeri să negăm acest aspect și, fără ca măcar să ne dăm seama, reușim de fiecare dată să depășim orice durere dacă ne permitem să o simțim.
Uită-te în jurul tău! Trăiești într-o lume tristă. Anxietatea, depresia și stresul acaparează existența oricui, iar pentru a uita măcar pentru o clipă de suferința prin care trec, oamenii își găsesc diverse metode prin care să își țină mintea ocupată. Mulți dintre ei se pierd în jocurile video sau în social media, iar mulții alții se cufundă în droguri și alcool. Multe persoane ajung să muncească excesiv, iar altele trăiesc doar în petreceri și uită de ele. Haosul în care existăm, fie el mai mult sau mai puțin organizat, poate dură și o viață întreagă. Da, anii trec, sfârșitul vine, iar noi nu am făcut nimic cu traiul nostru pentru că am fost mult prea ocupați să ne ignorăm suferința. Și nu, nu este deloc normal să trăim așa.
Cum depășim durerea
Știm cu toții că viața este grea. Este și deosebit de frumoasă, fără doar și poate, dar este grea. Este chiar crudă de multe ori. Ce putem face, totuși, pentru a ne putea bucura de ea, cu bune și cu rele, fără a mai fugi de durere? Ei bine, răspunsul este chiar simplu și intuitiv: trebuie să o depășim. Ușor de zis, greu de făcut... dar deloc imposibil!
Pentru a trece peste un eveniment neplăcut din viața noastră trebuie, înainte de toate, să îl acceptăm. Da, s-a întâmplat ceva rău și chiar dacă nu înțelegi de ce ești tu atât de ghinionist/ă, trebuie să admiți că acel lucru s-a petrecut. Nu l-ai putut controla, nu ai avut această putere, nu este vina ta și nici nu ar trebui să te acuzi vreodată de asta. Este absolut firesc și trebuie să înțelegi lucrul acesta. Cu ajutorul sincerității și al înțelegerii vei reuși mult mai ușor să clarifici situația în mintea ta.
După ce ai acceptat ce s-a întâmplat, va trebui să înveți să nu-ți mai cauți scuze pentru comportamentul tău și... să oprești procesul de distragere (sau autodistrugere) în care te afli. Pe parcursul vindecării, te vei confrunta cu foarte multă suferință, dar asta nu ar trebui să de sperie, dimpotrivă. Doar așa vei putea învăța să-ți accepți durerea și să mergi în direcția ei de fiecare dată când sorta va fi cruntă cu tine, în loc să o ignori cu toată puterea ta. Cu timpul, îți va fi mult mai ușor să te confrunți cu situațiile neplăcute și le vei percepe mult mai matur. Și, într-un final, vei simți pace și eliberare, în locul frustrării.
Dar, chiar și așa, procesul tău de vindecare nu va lua sfârșit în acel punct. Doar pentru că ai reușit să depășești o durere, nu înseamnă neapărat că ești pregătit/ă să înfrunți orice greutate a vieții. Va trebui, în continuare, să exersezi și să-ți dezvolți compasiunea. Poți face acest lucru cu ajutorul meditației specifice de bunătate și iubire. Este foarte ușor de practicat și o poți face oricând, oriunde, urmând patru pași simpli:
- Oprește-te undeva sau așază-te jos.
- Împământează-te, concentrându-ți toată atenția asupra respirației. Trebuie doar să te păstrezi conștient/ă și nimic mai mult.
- Gândește-te la tine și afișează-ți o imagine extrem de clară în gând cu propria persoană.
- În cele din urmă, imaginează-ți cum îți transmiți iubire, compasiune și grijă. Dacă ți-e greu să faci asta, poți recita următoarea mantră: „Fii bine. Fii fericit."
Pentru a face acest proces chiar mai eficient, poți încerca să te gândești la o persoană dragă după ce practici pasul patru. Imaginează-ți cum toată grija ta, respectul și dragostea pe care i-o porți se îndreaptă către tine. În felul acesta, vei reuși să cultivi autocompasiunea și iubirea în inima ta pentru ca mai apoi să depășești cu ușurință orice obstacol al vieții.
Calea vindecării este foarte încurcată, nici nu încape urmă de îndoială. Dar, cu multă sinceritate și cu inima deschisă, vei reuși, cu certitudine, să depășești orice durere cu care te vei confrunta. Iubirea de sine și compasiunea îți vor fi surate și te vor ghida la fiecare pas în drumul tău prin viață.
Citește și: Într-o bună zi nu vei mai regreta că ți-ai deschis inima
Surse articol: Goalcast, Psychologytoday, Forbes
Urmareste-ne pe Google News
