S-a născut în Hereford și nu a fost singură la părinți, dar ea a avut norocul sau ghinionul de a fi crescută de altcineva. Nu se știe dacă ar fi fost la fel de împlinită alături de rudele ei de sânge, având în vedere că în prezent lucrează în Lydney ca manager senior în vânzări pentru ziarele locale The Forester și The Forest of Dean and Wye Valley Review. A fost adoptată de o familie din Caldicot, unde a locuit în cea mai mare parte a vieții sale, dar întotdeauna și-a dorit să își cunoască frații.
„Am fost crescută de o familie iubitoare și mi s-a spus întotdeauna că am fost adoptată, că am o altă familie biologică.”, a povestit Heather Wood.
Pentru că a avut tot ce și-a dorit și a fost iubită de părinți, nu a simțit nevoia să îi caute pe oamenii care au abandonat-o. Dar pe măsură ce a crescut, și-a dat seama că trebuie să ajungă la origini pentru a se simți împăcată.
„De-a lungul copilăriei nu m-a interesat să aflu ceva, am fost destul de fericită. Abia după ce m-am mutat în orașul Reading, ani mai târziu, am mers acasă la o prietenă, iar proprietara casei în care locuia a zis că îi par cunoscută. I-am spus că m-am născut în Hereford și am fost adoptată, iar ea a întrebat dacă numele meu inițial era Jennifer, care era. Apoi a spus: Îți cunosc mama! A fost pură întâmplare.”
Dar această șansă neașteptată a făcut-o pe femeie să își vadă mama și frații pentru prima dată în urmă cu 39 de ani. Pentru că s-a văzut nevoită să respecte dorințele mamei adoptive, nu a păstrat legătura cu familia ei biologică. I-a văzut atunci și asta a fost tot.
„Din cauza situației - mama mea adoptivă nu a acceptat cu adevărat - nu am păstrat legătura. A fost destul de trist, fiind singurul copil a fost dificil.”
Totuși, o parte din sufletul ei a rămas la familia pe care a văzut-o doar pentru scurtă vreme. Ani mai târziu, destinul a dus-o din nou la casa părintească. Era într-o excursie în zonă cu fiica ei Carys și au mers în Hereford pentru afla mai multe despre rădăcinile sale. Apropiindu-se de locuința în care își cunoscuse mama, femeia a aflat de la un vecin că mama ei murise cu mulți ani în urmă.
„Am întrebat unde este familia mea, dar ei nu știau. Am lăsat câteva numere de telefon, dar nu s-a legat nimic.”
Heather a spus că soțul ei întotdeauna i-a zis că simțea că îi lipsește ceva. Știa că dorința și curiozitatea de a-și cunoaște familia și strămoșii vor apărea din nou într-o zi. Așa că, la aniversarea ei în urmă cu patru ani, bărbatul i-a cumpărat un chit de testare ADN, dedicat patrimoniului familial. Această etapă din viața ei a venit după ce și mama ei adoptivă murise.
A efectuat și a trimis testul, apoi a început să își alcătuiască arborele genealogic, folosindu-se de informațiile pe care le știa și care inițial au scos la iveală doar câteva posibile rude îndepărtate. Dar apoi, acum două săptămâni, s-a autentificat pe site după mai multe luni de pauză și a găsit un mesaj de la cineva care se presupunea a fi verișoara ei primară sau de gradul al doilea. Heather Wood a întrebat-o atunci pe femeia respectivă dacă a păstrat legătura cu frații ei.
„Ea a spus „ei bine, mama mea locuiește vizavi de fratele tău”, Dean, și atunci a început totul. L-a contactat și el m-a sunat în acea noapte. A vrut să alcătuiască și câteva cuvinte pe care mi le-a trimis peste noapte, spunându-mi cât de dor îi era de mine și că le zisese mereu oamenilor că are o soră.”
Mai multe apeluri au făcut-o să-și contacteze frații de mult pierduți. A declarat că prima întâlnire cu Dean, un tâmplar din Hereford, și cu Stephen, un expert în contabilitate ce lucra pentru o companie de inginerie militară, a fost „foarte emoționantă”.
„Eu și Dean ne-am trimis mesaje timp de o săptămână înainte de a aranja întâlnirea - amândoi am devenit o nerăbdători înainte de asta. Se pare că așa a fost să fie, pentru că în urmă cu atâția ani am pierdut contactul, iar dacă fiica verișoarei mele nu ar fi făcut un test ADN, probabil că nu i-aș mai fi întâlnit niciodată. Pare a fi soarta - oamenii nu au această șansă nici măcar o singură dată în viață, iar eu am avut-o de două ori.”
Deși se bucură acum de reluarea legăturii cu frații ei, nu îl neglijează nici pe tatăl adoptiv. El a susținut-o în demersurile sale și nu s-a împotrivit dorinței ei de a fi alături de familia biologică.
„Nu am vrut să îl supăr, dar a spus și el că este emoționant și a acceptat acest lucru. Înțelege că șansele să se întâmple așa ceva sunt mici.”
La aproape 60 de ani, femeia este mamă și are doi nepoți. Așteaptă cu nerăbdare să vadă cum frații ei vor începe să păstreze legătura și cu restul persoanelor apropiate ei. Ce părere ai despre această poveste? Nu-i așa că este incredibil cum lucrează destinul pentru fiecare dintre noi?
Citește și: Doi frați s-au regăsit după 30 de ani! Cum și-au dat seama că sunt rude
Urmareste-ne pe Google News
