În tradiția Bisericii Ortodoxe există două tipuri de metanii: cele mari și cele mici (fiind cunoscute și sub numele de închinăciuni în fața Domnului). Ce presupun ele, practic? În metanii, când te rogi, trebuie să cazi cu fața la pământ în fața lui Dumnezeu, adică îngenunchezi și atingi pământul cu fruntea, palmele și genunchii în semn de umilință. De partea cealaltă, în închinăciuni te apleci de spate până când atingi pământul cu mâna dreaptă, fără a îndoi genunchii (conform lumeacredinței.com).
Însă numărul metaniilor rămâne adesea un mister pentru enoriașii care doresc să se jertfească în fața Sfintei Treimi.
Preoții au rânduit trei sute de metanii, acesta este numărul „oficial” de „jertfe trupești” pe care credincioșii trebuie să le realizeze în primele cinci zile ale săptămânii, atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții. Biserica a poruncit totuși enoriașilor să se oprească din metanii sâmbăta și duminica, fiind vorba de ziua Sabatului (ziua de odihnă), respectiv de duminică, cunoscută ca Ziua Domnului. Chiar dacă este recomandat acest număr săptămânal, credincioșii nu sunt obligați să le realizeze întocmai, unii depășind 300 de „jertfe trupești”, iar alții împuținându-le, „fiecare după puterea și voința sa”, declară duhovnicii.
Acatistul Sfântului Duh, rugăciunea de Rusalii pentru luminarea minții
Metaniile, după cum explicam și anterior, sunt o formă de rugăciune fizică ce îi ajută pe creștini mai mult decât orice altă rugăciune duhovnicească. După ce a fost întrebat dacă are dureri trupești din cauza vârstei, Părintele Gheronda Dionisie, călugărul nevăzător de la schitul Colciu, a răspuns cât se poate de clar: „Nu, pentru că fac gimnastică duhovnicească. Mirenii au gimnastica suedeză, iar monahii metaniile. Prin metanii își fac sufletele şi trupurile şi mai sănătoase. Sărmanii mireni nu ştiu cât ajută metaniile, nu numai la sănătatea sufletului, ci şi la cea a trupului. Fac bine la încheieturi, înlătură fragilitatea, fac să dispară burţile nefireşti, împrăştie linişte şi dau nobleţe. Odată cu acestea, metaniile dau omului posibilitatea să urce la înălţimile duhovniceşti ale virtuţilor, dar şi pe înălţimile munţilor cu multă uşurinţă, fără să gâfâie”.
De ce sunt benefice metaniile
„Metaniile sunt absolut necesare şi pentru cel tânăr, şi pentru cel în vârstă; şi pentru cel care are război trupesc, şi pentru cel uşurat de acest război. Cel care are o constituţie fizică puternică trebuie să facă mai multe metanii decât unul bolnăvicios, aşa cum şi o maşină puternică lucrează mai mult. Metaniile îi ajută mai ales pe tineri ca să-şi supună trupul. De aceea totdeauna le spun tinerilor: 'Să faceţi cât de multe metanii puteţi, atât pentru voi înşivă, cât şi pentru cei bolnavi sau bătrâni, care nu mai pot face'”, a mai explicat părintele Gheronda.
Duhovnicul Gheronda Dionisie a mai subliniat că acest tip de închinare în fața lui Dumnezeu este cel care ajută cel mai mult la curățarea sufletului și trupului credinciosului. „În afară de faptul că ne pornesc motorul nostru duhovnicesc pentru rugăciune, ele aduc şi multe alte bunătăţi. Prima dintre ele este că ne închinăm lui Dumnezeu şi-I cerem cu smerenie mila Sa. A doua bunătate este că, prin metanii, se smereşte trupul sălbatic şi se face liniştit şi nepătimaş. Iar a treia este că metaniile ne dăruiesc şi sănătatea trupească, aducându-i astfel omului îndoită sănătate”, a mărturisit acesta.
Părintele a mai împărtășit cu enoriașii săi și „secretul” binecuvântării din spatele acestor jertfe, spunând că este una dintre cele mai importante activități fizice (manuală, o numește el) prin care credinciosul Îi înmânează Lui Dumnezeu sufletul său. „Metăniile pentru noi înşine sau pentru semenii noştri sunt cea mai importantă rucodelie (n.red. lucrul mâinilor în timpul rugăciunii) dintre toate rucodeliile. Şi este o rucodelie care nu se sfârşeşte niciodată, numai să aibă cineva mărinimie să lucreze în pocăinţă. Tocmai de aceea se numesc metanii; ne smerim şi cerem iertare de la Dumnezeu, aşa cum facem şi atunci când îi greşim cuiva: îi facem metanie şi îi spunem „iartă-mă”. Mult ajută, atunci când începem să facem metanii, să spunem cu smerenie: 'Greșit-am, Doamne, iartă-mă!'”, a afirmat acesta într-un interviu.
Cum trebuie realizate metaniile conform părintelui Gheronda
Întrebat dacă fiecare metanie trebuie însoțită de semnul crucii și de o închinăciune, părintele sihastru a explicat că depinde de ceea ce vrea să ofere fiecare credincios, adăugând că „aceea ce are mai multă osteneală, are şi mai multă valoare”.
Există câteva mici diferențe într-o metanie executată corect, conform sihastrului, față de varianta „clasică”, despre care ți-am povestit mai sus.
Călugărul a explicat astfel că metaniile nu trebuie însoțite și de atingerea pământului la fiecare închinăciune, ilustrând întocmai cum trebuie realizate corect. „Atunci când spunem 'Doamne Iisuse' cu închinăciune, ducem mâna până la genunchi, după care ne ridicăm drept. Altceva sunt închinăciunile, pe care le facem când ne închinăm la icoane sau la 'Ceea ce eşti mai cinstită…' (o rugăciune îndreptată spre Maica Domnului) etc. Atunci este bine ca, cine poate, să atingă pământul cu mâna. Este bine ca metăniile să le faci întregi. Adică după fiecare metanie să te ridici în picioare. În felul acesta Îi aduci lui Dumnezeu o plecăciune mai mare şi este şi mai odihnitor pentru trup. De asemenea, când pui mâinile pe pământ, să nu le pui cu palmele deschise, pentru că astfel se pot vătăma tendoanele, ci să le strângi pumni şi să le sprijini cu partea exterioară. Iar ca să nu faci bătături la mâini, să faci metaniile pe un covoraş moale”, a explicat el.
Acatistul Sfântului Ciprian: când să îl citești și cum te ajută
Totodată, referitor la persoanele în vârstă, cărora le e mai greu fizic să se roage prin metanii, duhovnicul a menționat că este în regulă ca acestea să fie înlocuite cu un șir lung de închinăciuni, adăugând, atât cât se poate, și câte o jertfă trupească. „Este firesc că, odată cu înaintarea în vârstă, puterile trupeşti să se micşoreze încet-încet. Continuă-ţi nevoinţă cu mărinimie şi, când nu vei mai putea face metanii, să le înlocuieşti cu închinăciuni sau cu 'Doamne Iisuse'. Nu trebuie să faci toate metăniile odată. Fă la început un şirag de o sută de 'Doamne Iisuse' şi apoi fă cinci metanii. Modul acesta de a le alterna este odihnitor, dar şi folositor. Dacă vei spune cuiva să facă cincizeci de metanii, îţi va răspunde: 'Aa, cum să fac atât de multe metanii?'. Însă dacă le faci puţin câte puţin, este mult mai uşor”, i-a îndemnat acesta pe enoriași.
„Singur vei afla ce te ajută, încercând câte puţin. Eu, atunci când am probleme cu mijlocul, nu rânduiesc câte metanii să fac, ci fac până ce se aprinde… lumina roşie. Atunci mă opresc, dar peste puţin timp mă apuc din nou de metanii, până se aprinde iarăşi lumina roşie. Îmi aduc aminte că Părintele Tihon, când îmbătrânise şi nu se mai putea ridica atunci când se pleca să facă metanii, lega o funie groasă de tavan şi se trăgea cu ea ca să se ridice. În felul acesta a continuat să facă metanii şi să se închine lui Dumnezeu cu evlavie aproape până în ultimele zile ale vieţii sale”, mai precizează părintele Gheronda Dionisie.
Urmareste-ne pe Google News
