Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 17 martie, iar cea Romano-Catolică pe 17 iulie. Pentru că este considerat patronul viețuitoarelor care iernează în scorburi, sub pământ, pietre sau ape, din popor se spune că acest sfânt important are o strânsă legătură cu echinocțiul de primăvară și cel de toamnă. Primăvara trezește aceste vietăți la viață, iar toamna le ajută să se retragă la adăpost. Dar cel mai important detaliu pe care trebuie să îl reții despre el este apelativul său – „Omul lui Dumnezeu”. Oare cum a ajuns să fie considerat un sfânt și ce lucruri bune a făcut de-a lungul vieții? Povestea sa este una impresionantă, căci nu seamănă cu nimic din ce ai citit până acum, fiind și un exemplu de sacrificiu, dăruire și iubire de Dumnezeu.
Viața Sfântului Alexie, Omul lui Dumnezeu
Alexie a trăit în Roma, în vremea împăraților Arcadie (395-408) și Onorie (395-423). A fost un copil dorit și mult așteptat de părinții săi, Eufimian și soția sa Aglaida, doi oameni înstăriți care aveau la moșie trei mii de slugi ce purtau haine de mătase și brâie de aur.
După mulți ani în care Eufimian și Aglaida au tot încercat să devină părinți, Dumnezeu le-a ascultat rugăciunile fierbinți și le-a dat un fiu. Această minune a fost binecuvântarea primită pentru faptele lor bune săvârșite de-a lungul vieții. Bărbatul postea în fiecare zi până în al nouălea ceas, dar punea zilnic trei mese în casa lui sărmanilor, văduvelor, săracilor, străinilor și bolnavilor, iar soția lui se ruga tot timpul, sperând într-o minune. Iar această minune chiar s-a produs, când Aglaida a rămas însărcinată cu Alexie.
„Doamne, pomenește-mă pe mine, nevrednica roaba Ta, și dezleagă-mi nerodirea, ca să mă învrednicesc a mă numi și mamă de fii; dă-ne fii, ca să putem avea mângâiere în viața noastră, împreună cu bărbatul meu, și sprijinitor la bătrânețile noastre”.
Crescând într-o familie de nobili credincioși, tânărul Alexie a primit o educație aleasă, iar părinții aveau planuri mari cu el. Aceștia i-au organizat căsătoria cu o tânără fecioară de neam împărătesc, neștiind că dorința lui era alta. Alexie avea în gând să se călugărească, dar a fost nevoit să se supună dorinței părinților. A acceptat să se cunune cu ea în biserică, dar după nuntă și-a scos inelul de aur și brâul scump cu care era încins, i le-a dat miresei, a binecuvântat-o și a plecat.
Foarte mulți ani a fost căutat fără încetare de slugile tatălui său, iar mama și soția au plâns după el până când nu au mai avut lacrimi. Tânăra lui mireasă nu a dorit nicio secundă să își refacă viața, ci a rămas în casa familiei sale, sperând că într-o zi se va întoarce.
A stat șaptesprezece ani departe de casă, în preajma Bisericii închinate Fecioarei Maria din Edesa, cetatea Mesopotamiei. A purtat doar haine zdrențuite și a trăit din mila credincioșilor. Tot ce primea de pomană împărțea cu alți sărmani și zilnic se ruga pentru a-și întări legătura cu divinitatea.
Maica Domnului, vrând să arate oamenilor ce om bun era Alexie, i s-a arătat reprezentantului bisericii, spunându-i să îl lase pe „Omul lui Dumnezeu” să stea înăuntrul acelui lăcaș de cult.
„Adă în biserica mea pe omul lui Dumnezeu, fiindcă este vrednic de cereasca împărăție; căci rugăciunea lui se suie ca niște tămâie cu bun miros înaintea lui Dumnezeu și precum stă coroana pe capul împărătesc, așa Duhul Sfânt se odihnește peste dânsul”.
Cine a fost Arhanghelul Uriel, sfântul cel mai înțelept
După această întâmplare, oamenii au început să își arate recunoștința față de el, fapt ce l-a făcut să se simtă copleșit. Nu aceasta era viața pe care dorea să o trăiască, nu voia să fie slăvit și cinstit de oameni. El urmărea cu totul și cu totul altceva: să îi facă pe plac Tatălui Ceresc. Nu avea nevoie de laude aici pe Pământ.
Alexie a plecat din Edesa către Tars, în Cilicia, orașul nașterii Sfântului Apostol Pavel, dar corabia în care călătorea a fost dusă de vânt în altă direcție. A ajuns fără să vrea înapoi în Roma și s-a întors la casa părintească, unde nu l-a recunoscut nimeni. Bogătașul l-a văzut lângă casa sa și, crezând că este un simplu om sărac, le-a cerut angajaților săi să îi ridice o cămăruță în curte. L-a primit astfel pe moșia sa, neștiind că era, de fapt, fiul pe care îl căuta de aproximativ două decenii.
„Robule al Domnului, miluiește-mă pe mine, săracul și scăpătatul, și poruncește-mi ca să fiu într-un colț al curții tale, ca să mă pot hrăni din sfărâmiturile ce cad de la masa ta; iar Domnul va binecuvânta anii tăi și-ți va da cereasca împărăție și dacă ai pe cineva dintre ai tăi înstrăinat, sănătos să ți-l întoarcă” – sunt cuvintele care l-au convins pe tatăl său să îl primească în curte.
„Cine din voi va voi să slujească săracului acestuia și, de-i va plăcea, viu este Domnul Dumnezeul meu, că va fi liber în toate zilele vieții sale, și moștenire va lua din casa mea. Deci, înaintea ușilor palatului meu să-i faceți o căscioară ca, intrând și ieșind eu, să privesc spre dânsul; apoi, din masa mea să i se dea hrana și să nu-l supere nimeni” – a poruncit Eufimian.
Încă șaptesprezece ani a trăit acolo, în cămăruța lui, hrănindu-se doar cu apă și pâine. Toate bucatele alese pe care le primea de pomană de la familia sa ajungeau la alți oameni fără ajutor și fără adăpost. Ba mai mult, îndura toate nedreptățile la care îl supuneau restul slugilor de la moșie.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, a scris un bilet pentru părinții săi și pentru soția care a continuat să îi rămână loială, în ciuda trecerii timpului. A așternut pe foaie povestea vieții lui și părerile de rău adresate celor dragi.
„Rogu-vă pe voi, părinții mei iubiți și preacinstita mea mireasă, să nu vă mâhniți pe mine, că v-am făcut atâta mâhnire, lăsându-vă singuri; și pe mine mă durea inima pentru durerea voastră, de multe ori am făcut rugăciune pentru voi către Dumnezeu, ca să vă dea răbdare și să vă învrednicească Împărăției Sale, iar eu nădăjduiesc spre milostivirea Lui că va împlini cererea mea, deoarece eu atât de nemilostiv am fost către a voastră tânguire. Dar mai bine se cade fiecăruia să asculte pe Făcătorul și Mântuitorul său, decât pe născătorii săi; și cred că, pe cât v-am mâhnit, pe atât de mare bucurie veți avea prin răsplătirea cea cerească!”
A scris mesajul, iar apoi s-a rugat la Dumnezeu, dându-și ultima suflare, pe 17 martie, în anul 411, ziua în care este astăzi sărbătorit de ortodocși. Cu doar câteva zile înainte, un glas puternic s-a auzit din altarul lăcașului de cult în care slujea preasfințitul papă Inocențiu (402-417). În biserică, în timpul slujbei, era și împăratul Onorie care stătea în față și care a auzit, de asemenea, glasul miraculos:
„Veniți la Mine toți cei osteniți și însărcinați și Eu vă voi odihni pe voi. Căutați pe Omul lui Dumnezeu, care o să iasă din trup, să se roage pentru cetate și toate ale voastre se vor rândui bine!”
Întreg poporul a început să-l caute prin Roma, neștiind cine este, de fapt, acest „Om al lui Dumnezeu”. După lungi căutări, apostolii, împreună cu împăratul și cu papa, au făcut priveghere toată noaptea și s-au rugat ca divinitatea să le arate cine este alesul.
„În casa lui Eufimian căutați pe Omul lui Dumnezeu!”
Atunci, nimeni nu a bănuit că sărmanul care trăise în curtea lui Eufimian era așa-numitul „Om al lui Dumnezeu”. Dar sluga care se ocupase să îi ridice un loc de dormit și care îi ducea mereu mâncare din casa nobilului și-a dat seama.
„Stăpâne al meu, oare nu este acela omul lui Dumnezeu, adică săracul ce mi l-ai încredințat mie? Pentru că văd mari și minunate lucruri la el: În toate zilele postește, gustând târziu numai puțină pâine și apă, în toate duminicile se împărtășește cu dumnezeieștile Taine și în toate nopțile petrece fără somn la rugăciune. Apoi și oarecare copii de ai noștri multe supărări îi făceau lui, lovindu-l peste obraz, trăgându-l de păr și cu lături udându-l, iar el pe toate acelea cu bucurie și blândețe le răbda”.
Eufimian, tatăl lui Alexie, a intrat imediat în cămăruța lui umilă și l-a găsit fără suflare, cu biletul în mână. Deși nu mai era în viață, chipul său era luminos ca al unui înger. A încercat să îi ia scrisoarea din mâini, dar acesta o ținea strâns și nu a reușit.
În acea zi, Împăratul Onorie a citit scrisoarea și a poruncit ca trupul Sfântului să fie îngropat cu cinste în biserica Sfântului Apostol Petru. Tatăl său a rămas împietrit de durere când a auzit ce mesaj a lăsat bărbatul pe care l-a crezut un simplu sărman ce și-a găsit liniștea pe lângă moșia sa:
„O, vai mie, fiul meu preaiubit, pentru ce ne-ai făcut nouă astfel? Pentru ce atât de mare mâhnire ne-ai adus nouă? Vai mie, fiul meu, câți ani în casa aceasta petrecând și tânguirea părintească văzând-o, nu te-ai arătat pe sineți, nici ai mângâiat bătrânețile noastre, fiind în acea amară mâhnire pentru tine! O, vai mie, fiul meu preadorit, dragostea mea, mângâierea sufletului meu, ce voi face acum? Oare pentru moartea ta voi plânge sau pentru aflarea ta voi prăznui?”
Și reacția mamei a fost una dramatică, fiindcă și-a smuls părul din cap la auzirea veștii.
„Vai mie, stăpânul meu! Vai, dulcele meu fiu, pentru ce ai făcut aceasta? Pentru ce acest fel de mâhnire ai pus în sufletele noastre? Vai mie, lumina ochilor mei, cum nu te-ai cunoscut de noi atâția ani, viețuind împreună cu noi? Cum nu te-ai umilit, auzind totdeauna tânguirile noastre cele amare pentru tine și nu te-ai arătat nouă?”
Se spune că toți care au atins moaștele Sfântului Alexie fost vindecați de boli. Toată săptămâna aceea, părinții și mireasa lui au stat în biserică, plângând lângă moaște și văzând cum mulțimea de oamenii venea să-l atingă și să-l sărute pe iubitul lor Alexie, „Omul lui Dumnezeu”.
În prezent, Capul Sfântului Cuvios Alexie se află la Mănăstirea Agia Lavra din Kalavrita (Grecia), după ce a fost dăruit obștii de acolo de către împăratul bizantin Manuel Paleologul, în anul 1398. Diverse părți din moaștele sale au ajuns în multe mănăstiri din Muntele Athos, dar și în alte locuri ale lumii creștine.
Nu-i așa că sunt impresionante sacrificiile pe care le-a făcut acest Sfânt pentru a-și mărturisi credința? Nu orice om are puterea de a-și abandona familia fără nicio explicație, suportând apoi să o vadă cum suferă în urma plecării sale.
Cine a fost Sfântul Efrem și ce trebuie să facă credincioșii pentru a primi ajutor și binecuvântare
Urmareste-ne pe Google News
