Deși nu foamea a răpus-o, ultimii ani petrecuți pe Pământ au fost grei și umilitori. S-a văzut nevoită să ceară ajutor financiar pentru a-și putea salva viața. Problemele de sănătate s-au agravat alarmant, căci avea de plătit un tratament costisitor, pe care nu și-l permitea. A făcut eforturi pentru a scăpa de cancer, dar neajunsurile și-au spus cuvântul într-un final.
Viața ei nu a fost mereu pictată în nuanțe de gri. A avut o copilărie frumoasă, crescând alături de Dorel, fratele ei geamăn, într-o familie iubitoare.
S-au născut în vara lui 1946, cu doar un an înainte de instaurarea comunismului în România. Părinții au încercat, pe cât posibil, să îi ferească de suferințele provocate de regim. În toate interviurile oferite, actrița și-a amintit cu drag de anii inocenței, în care se bucura de tot ce o înconjura.
„Tata îi scria mamei scrisori de dragoste care începeau cu „ma bien aimée”. Numele meu de acolo provine. Am avut probleme cu el mai târziu, autoritățile de atunci habar n-aveau să-l pronunțe, îl citeau ca atare, mă luau la întrebări, suspicioși, că ce fel de nume e ăsta. Tot ce am mai frumos în mine s-a născut acolo, în locurile acelea unde am copilărit. În vatra satului era o livadă și în fiecare an, primăvara, îmi propuneam împreună cu fratele meu să așteptăm momentul în care vor înflori pomii. Dar adormeam, iar livada înflorea de fiecare dată noaptea.”
Aimée Iacobescu și fratele ei aveau multe în comun. Amândoi au fost pasionați de actorie și s-au înscris la facultate. Totuși, el a ascultat de îndemnul tatălui care i-a sfătuit să își aleagă alte meserii, și doar a gustat din tainele acestui domeniu fascinant.
„Tata nu a fost de acord să mă fac actriță. Îmi spunea că voi muri de foame cu meseria asta.”, a mărturisit regretata actriță într-un interviu acordat revistei Tango.
Viața lui Sergiu Nicolaescu, cel mai vizionat regizor român din toate timpurile
În ultimii ani din viață a implorat ajutorul autorităților
Cancerul la sân a transformat viața lui Aimée Iacobescu într-un coșmar care a durat ani buni. După patru decenii petrecute pe scena teatrului și după numeroase roluri în filme, actrița s-ar fi așteptat ca bătrânețea ei să nu fie chiar atât de grea. Din păcate, s-a chinuit ani la rând să plătească tratamentul lunar pentru cancer, fiindcă pensia și indemnizația de actor erau mult prea mici.
Ajunsă la capătul puterilor, a cerut sprijinul Uniunii Teatrale din România (UNITER), care i-a întors însă spatele.
„Îndeplinesc toate condițiile de acordare. Am în palmares zeci de premii naționale și internaționale, am recomandări serioase de la guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, și de la alte personalități marcante, dețin „Meritul cultural” în grad de comandor. L-am sunat pe președintele UNITER, Ion Caramitru, și mi-a spus că până mi se va acorda această indemnizație mai durează ani și că înaintea mea sunt alții cu mai multe merite... Mi s-a părut jignitor. Așa că, până atunci, n-am decât să mor de foame. Și singura speranță era la UNITER. Acum nu mai am nicio ieșire.”, mărturisea dezamăgită Aimée Iacobescu, în 2015, pentru Ziarul Ring.
Din nefericire, de la acea declarație, au mai trecut doar trei ani până când drumul actriței a ajuns la final. A murit pe 27 martie 2018, răpusă fiind de cancerul care pusese stăpânire pe trupul ei.
A plecat din această lume cu o dezamăgire profundă în suflet
Mulți sunt de părere că Aimée Iacobescu nu a meritat această lipsă de respect din partea autorităților, mai ales că și-a dedicat toată viața actoriei. A făcut sacrificii uriașe pentru a interpreta cu brio fiecare rol ce i s-a dat. Nu a contat că era obosită sau că nu era împlinită în plan personal. Tot ce a interesat-o a fost să joace fără încetare, fie pe scenă, fie pe platourile de filmare. Și atunci cum să nu fie dezamăgită că nu a fost răsplătită după merit?!
„Ajungeam acasă, mă spălam pe cap, că așa citisem eu despre actrițele de la Hollywood, că în fiecare zi își spală părul, și plecam noaptea, condusă de tata la gară, la Mangalia, unde filmam „Osânda”. Ajunsesem în așa hal de epuizare că, la o filmare, am căzut de pe cal. Nu-mi doream altceva decât să joc.”, și-a amintit ea într-un interviu.
A iubit o singură dată în viață
Frumoasă, talentată și apreciată - acestea sunt adjectivele care o defineau în tinerețe. Avea tot ce își dorea și era curtată de foarte mulți bărbați. Cu toate acestea, în inima ei a avut loc unul singur. Este vorba despre un medic, pe care a avut ocazia să îl aibă lângă ea o scurtă perioadă. Acesta a ales calea străinătății, iar ea nu a avut curaj să renunțe la succesul profesional și la țara ei pentru a-l urma în America.
„N-am putut, n-am fost în stare să mă desprind. A plecat și nu l-am mai văzut niciodată.”, a mărturisit cu regret în glas.
De atunci, niciun alt bărbat nu s-a mai putut apropia de ea așa cum o făcuse el. A fost singura ei iubire, singurul om care i-a pătruns în suflet atât de profund. Iată ce a mai declarat despre viața amoroasă:
„Pentru mine, cuvântul iubire este defectiv de plural. Așa cum te naști și nu mori decât o dată, nu poți iubi decât o dată. Nu sunt o femeie singură, ci singuratică. Mi-era teamă să nu sufăr. Mă întâlneam de două-trei ori, după care pretextam că am repetiții sau spectacole.”
„Am sacrificat viața personală pentru scenă”
Deși poate i-ar fi plăcut să aibă o familie, în adevăratul sens al cuvântului, a preferat să rămână singură. A ales să trăiască mai mult pe scenă și mai puțin în viața reală, pe care a sacrificat-o de amorul artei.
„Când ești artist nu poți să te gândești că ai cumpărături de făcut sau că ai un bărbat acasă. Am sacrificat viața personală pentru scenă. Rolurile veneau unul după altul, o familie ar fi însemnat să renunț la turnee sau la filmări. Copil? N-a fost să fie. Un prieten medic, foarte bun, mi-a spus că naști un copil sănătos până la 25 de ani. După aceea, riști foarte mult. Oricum mi s-a părut ridicol să fac unul la 35-40 de ani. Și apoi, n-am întâlnit pe nimeni care să merite să fac un copil cu el. Pe atunci nici nu se punea problema să faci un copil necăsătorită. Părinții, societatea n-ar fi acceptat una ca asta.”
Alegerea de a nu se căsători a avut în spate și un motiv pe care l-a conștientizat târziu. Își dorea un bărbat perfect, așa cum îl considera pe tatăl ei. Din păcate, nu a găsit niciodată unul mai bun ca el.
„Sunt foarte orgolioasă. De multe ori am simțit că sunt dorită pentru statutul meu și am preferat să renunț. Cum spunea unchiul meu, dacă o nuntă începe cu scandal, de ce să te mai așezi la masă? Aveam în familie un model extraordinar: tatăl meu. Pe toți îi comparam cu el: când intram în casă, se ridica în picioare ca să mă salute, și, deși intra a doua zi la 6 dimineața la serviciu, mă conducea în miez de noapte la trenul care mă ducea la filmări sau în turnee. Cam greu de găsit un bărbat care să facă astfel de sacrificii.”, și-a amintit artista.
Aimée Iacobescu a rămas în memoria românilor datorită rolului din seria „Haiducii”. A interpretat-o acolo pe superba domniță Ralu, care a furat inimile multor spectatori. A mai jucat în filme precum: „Gaudeamus igitur” (1965), „De-aș fi... Harap Alb” (1965), „Șapte băieți și o ștrengăriță” (1967), „Răpirea fecioarelor” (1968), „Cu mâinile curate” (1972), „Osânda” (1976), „Revanșa” (1978), „Ultima noapte de dragoste” (1980), „Dumbrava minunată” (1980), „Cuibul de viespi” (1987).
Urmareste-ne pe Google News
