S-a născut în 1934 și soarta nu a fost blândă cu ea de la început. Femeia care i-a dat viață s-a stins când ea avea numai cinci luni și fost crescută de mătușă, căci aceasta a fost ultima dorință a răposatei sale mame.
Într-un interviu din trecut, actrița povestea cum a fost copilăria ei și cât de tare a apreciat că mama biologică și mama care a crescut-o au făcut sacrificii pentru ea.
Mama ei s-a stins tocmai pentru că a adus-o pe lume, deși starea de sănătate nu îi permitea. Cea de-a doua figură maternă, mama care a crescut-o, i-a fost alături în toate momentele importante și a susținut-o în cele mai grele perioade ale vieții.
„Pe la 15-16 ani […] mi-am dat seama că trebuie să fiu de două ori om, pentru că au fost două femei care își sacrificau viața pentru mine: una născându-mă, că de fapt nu trebuia să mă facă și se pare că acele consecințe ale congestiei cerebrale pe care a făcut-o la 32 de ani a fost faptul că m-a conceput cu un singur ovar. Ea se pare că i-a spus și lui tata că dacă ei i se întâmplă ceva, pe mine să mă crească sora ei.”
Actrița și-a amintit cu bucurie de o dezvăluire pe care femeia care a crescut-o i-a făcut-o după ce a absolvit facultatea. Este un detaliu emoționant, ce are legătură cu mama ei biologică:
„Mama a avut o bucurie imensă că a intrat până la urmă în serviciu. Eu trebuia să fac facultate, bani, tata de-abia mai câștiga. Mama a intrat în serviciu printr-o relație, la Ministerul Metalurgiei, pe [strada] General Manu, colț cu Calea Victoriei, la intrare, la Informații. Făcea bonurile de intrare, verifica, mă rog, cerea buletinul și așa mai departe.
Și într-o zi a venit maestrul Bălțățeanu care nu știu ce treabă avea acolo. Și mama a îndrăznit să îl întrebe de mine, să îi spună că e mama Sandei Toma. A venit mama așa de încântată acasă să-mi spună (că m-a lăudat) – eram în anul II, trecusem la el – și el i-a spus că sunt bună și că o să fiu o actriță bună și să am încredere. Vai, atât de fericită a fost mama! Că amândouă eram îndoite, mama vedea ce spaime am și prin ce trec și amândouă eram îndoite și speriate.
Și culmea știți care e? Că după ce am terminat institutul, mama mi-a făcut marea mărturisire: că maică-mea bună a vrut să fie actriță și a făcut figurație în primele filme românești și pe platou l-a cunoscut pa tata care era fotograf. Și eu i-am împlinit visul! Și i-am spus: „Mamă, dar de ce nu mi-ai spus până acum?” Zice: „N-am vrut să te influențez… Am vrut să-ți termini facultatea și să te văd pe picioarele tale”.”, a mai povestit Sanda Toma, potrivit Rador.
Nu i-a fost ușor să își găsească drumul în viață
Când avea 10 ani, destinul i-a dat o nouă lovitură. În plin război mondial, casa în care a crescut a fost distrusă de bombardament, așa că a fost nevoită să se mute, alături de mătușa care o avea în grijă. Cele două s-au refugiat la Ciocănești, Dâmbovița, timp în care copila a învățat la Institutul Sfânta Maria din Pitar Moș.
Sanda Toma a trăit o bună perioadă înconjurată de măicuțe, care i-au fost profesoare și prietene deopotrivă. Deși viața a dus-o departe, gândul ei s-a întors întotdeauna la anii adolescenței și la perioada petrecută la pension.
„Pe vremea aceea toate fetițele erau ușă de biserică. Era un pension ținut de călugărițe germane, franțuzoaice, englezoaice, chiar și românce. Le-am avut colege pe Simona Bondoc, cea care avea să devină colega mea de breaslă, pe Paula Iacob, avocata, sau pe fiicele Principesei Ileana. Am avut o companie de calitate. Iar călugărițele se jucau în pauză cu noi și erau foarte pricepute la educație. Imaginați-vă cum ar fi să vedeți o școală întreagă de fete cum plânge pentru că le pleacă profesoarele. După reforma Învățământului din 1948, școala s-a desființat și ele au plecat.”, spunea Sanda Toma pentru libertatea.ro, în urmă cu mulți ani.
Regretata actriță nu a știut dintotdeauna că își va petrece viața pe scenă și inițial a încercat să își găsească locul în alte domenii. În primă fază, a vrut să devină geolog, însă nu a fost primită la Politehnică, pentru că provenea dintr-o familie ce făcea parte din mica burghezie.
Când avea 16 ani se simțea pierdută, căci nu știa ce se va alege de ea, mai ales după ce a ajuns la Facultatea de Construcții de Mașini Agricole unde nu i-a plăcut deloc. A rezistat acolo doar câteva săptămâni, apoi s-a mutat la Litere, dar, în cele din urmă, niște prieteni i-au sugerat să își încerce norocul și la Teatru.
Pentru că dorea să ajungă cineva în viață, și-a făcut curaj și a dat admiterea la Institutul de Teatru. Pentru examen, a pregătit poezia „Lacul” de Eminescu și o poezie politică, „La masa verde”. Aceste alegeri au ajutat-o să impresioneze comisia, așa că a intrat cu ușurință.
A terminat facultatea la clasa Aurei Buzescu și a debutat imediat după absolvire, în 1956, la Teatrul Național din Craiova. A fost angajată a acestui teatru timp de doi ani, apoi a lucrat încă doi ani la Teatrul Național din București.
În anul 1961 a făcut un pas uriaș în carieră, când s-a mutat la Teatrul de Comedie, la invitația lui Radu Beligan. A jucat pe aceeași scenă mai bine de trei decenii, până la împlinirea vârstei de 60 de ani. În ultima parte a vieții, s-a întors la Teatrul Național, unde a interpretat fiecare rol cu aceeași implicare.
În cariera sa de peste 40 de ani, a jucat doar în câteva filme, dar s-a dedicat trup și suflet teatrului. A fost „un model de profesionalism, de conduită și de calitate umană”, potrivit reprezentanților Teatrului de Comedie. Primul rol în cinematografie l-a primit în 1960, în filmul „Bădăranii”.
Printre piesele în care a jucat la Teatrul de Comedie s-au numărat și: „Umbra”, de Evghenii Șvarț, „Troilus și Cresida”, de W. Shakespeare, regia David Esrig; „Casa inimilor sfărâmate”, de G.B. Shaw, regia Radu Penciulescu; „Rinocerii”, de E. Ionesco, „Cher Antoine”, de Jean Anouilh, „O noapte furtunoasă”, de I.L Caragiale, „Mutter Courage”, de B. Brecht, „Trei surori” și „Livada de vișini”, de A.P. Cehov - în regia lui Lucian Giurchesc și „Harold și Maude”, de Collin Higgins, regia Sanda Manu.
La TNB a primit roluri în spectacole celebre, printre care amintim: „Hangița”, de Goldoni, „Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, „Tartuffe”, de Moliere, „Așteptând la arlechin”, de Noel Coward și „Comedie roșie”, de Constantin Turturică.
„Mi-aș fi dorit să am un copil…”
Deși era foarte ocupată în sfera profesională, în viața Sandei Toma a fost loc și de iubire. Și-a întâlnit alesul tot la teatru și a trăit alături de el până când moartea i-a despărțit. A fost căsătorită cu Mihai Pălădescu, actor și el la Teatrul de Comedie.
Cel mai mare regret al actriței a fost faptul că nu și-a făcut timp pentru un copil. Și ea și soțul au renunțat la tot pentru carieră, fără să își dea seama, când erau încă tineri, că la bătrânețe vor regreta că nu au făcut moștenitori. Într-un interviu, Sanda Toma și-a mărturisit regretul și a vorbit despre iubirea sinceră pe care a trăit-o:
„Cel alături de care mi-am împlinit visul despre dragoste a fost colegul meu de la Teatrul de Comedie, Mihai Pălădescu. A devenit prietenul meu, iubitul meu, partenerul meu de viață și de scenă. Am reușit să formăm un cuplu și nu e ușor deloc. Mihai a fost mai mult decât soțul meu, a fost fratele și copilul meu. Mi-aș fi dorit să am un copil cu el, dar… eram prea ocupați cu teatrul. Și, oricum, n-aș fi vrut să creadă că-l silesc să se căsătorească. Eu fusesem mult prea măritată, iar el era un celibatar convins.”, a spus actrița potrivit aceleiași surse.
Minunata actriță a rămas văduvă la 50 de ani, după ce partenerul său de viață și de scenă a murit, în anul 1986. A mai trăit 38 de ani fără iubirea vieții sale, timp în care a fost nedespărțită de teatru, căci pe scenă și-a găsit refugiul și când a rămas singură.
Actrița a murit pe 26 noiembrie 2022, la o lună după ce a împlinit 88 de ani. Vestea tristă a fost dată la acea vreme de reprezentanții „Teatrului de Comedie”:
„Anunțăm cu regret încetarea din viață a actriței Sanda Toma, unul dintre membrii cei mai importanți ai familiei Teatrului de Comedie. (…) Cu fiecare om care ne părăsește se stinge o lume. Datoria noastră, a celor din teatru și a spectatorilor este aceea de a o reînvia cu fiecare amintire.”
Nici reprezentanții Teatrului Național București nu au stat cu mâinile în sân când au aflat că îndrăgita actriță s-a stins și au publicat și ei câteva rânduri în memoria sa.
„Anunțăm cu mare tristețe, plecarea minunatei actrițe Sanda Toma. A făcut parte din „generația de aur”, cea mai valoroasă promoție pe care a avut-o facultatea de teatru și, implicit, teatrul românesc. Odihnească-se în pace!”, este mesajul transmis de managerul Teatrului Național din București, Mircea Rusu.
Plecarea la îngeri a Sandei Toma a lăsat lumea teatrului mai săracă, dar amintirea sa va continua să existe. Toți oamenii care au întâlnit-o și sunt încă în viață duc mai departe poveștile pe care le au despre ea.
Urmareste-ne pe Google News
