Viața lui Ștefan Bănică Senior, muntele de talent care a sădit pasiunea pentru artă și în generațiile viitoare: „De multe ori, viața lui n-a fost tocmai roz.”

Talentul său actoricesc a ieșit la suprafață încă din copilărie

Ștefan Bănică Senior s-a născut pe 11 noiembrie 1933, în Călărași, într-o casă din târgul de pe malul Borcei. Provenea dintr-o familie modestă, al cărei stâlp era lăutarul Drăgan Constandache Bănică. De aici ne putem da seama că talentul muzical este în mod clar o moștenire de familie, o comoară lăsată din tată în fiu.

Numele său de botez a fost Ștefan Constantin Bănică. Părinții i-au descoperit talentul odată cu mutarea lor la București. Atunci, l-au trimis pe copilul Ștefan Bănică să joace în spectacole de teatru alături de școlari de vârsta sa și l-au sprijinit să cânte în corul de copii de la radio.

Când a crescut, a ales să studieze la Institutul de Teatru din București și a ajuns la clasa profesorului Alexandru Finți. A fost absolvent al promoției 1955 și, treptat, a ajuns să calce pragul tot mai multor teatre din Capitală.

Așa a început drumul său, iar pe atunci nimeni nu știa cât de departe va ajunge. Pentru că și-a iubit meseria cu toată ființa lui, a dat întotdeauna tot ce a avut mai bun pe scenă. Și-a respectat publicul și niciodată nu a lipsit de la spectacole, indiferent de întâmplările de care a avut parte în viața personală.

Viața lui Ștefan Bănică Senior, muntele de talent care a sădit pasiunea pentru artă și în generațiile viitoare: „De multe ori, viața lui n-a fost tocmai roz.”

Întâlnirea cu marele Radu Beligan a fost providențială

Când l-a văzut pentru prima dată, Radu Beligan a știut că va ajunge un mare actor. Datorită acestui ilustru regizor, Ștefan Bănică Senior a ajuns să aibă spectacole pe scena Teatrului Giulești și pe scena Teatrului Bulandra. Mai târziu a lucrat și la Teatrul CFR, la Teatrul Regional București și la Teatrul Național Radiofonic.

Așa a avut ocazia să colaboreze cu alți actori din acele vremuri și să învețe de la cei experimentați tot ce avea nevoie pentru a evolua și el. Pentru că a avut ambiție, a crescut enorm în numai câțiva ani.

De-a lungul scurtei sale vieți, a jucat în aproximativ 30 de filme și în nenumărate piese de teatru. Nu a fost străin nici de tot ce a însemnat teatrul radiofonic, pentru că a avut șansa să interpreteze roluri în piese precum:  „Anecdota provincială”, „Bărbierul din Sevilla”, „Districtul celălalt”, „Visul unei nopți de iarnă”.

În cinematografie a debutat în 1965, la 10 ani de la finalizarea cursurilor în domeniu.

Primul film în care a apărut a fost „Dincolo de barieră”. Apoi, s-a făcut remarcat în alte producții precum: „Golgota”, „Tunelul”, „Împușcături pe portativ”, „Zile de vară”. Ceva mai târziu, a căpătat notorietate după rolurile primite în filmele celebre ale vremii: „Păcală”, „Nea Mărin miliardar”, „De ce trag clopotele, Mitică?”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Brigada diverse”.

Ștefan Bănică Senior a demonstrat, fără doar și poate, că putea intra oricând în pielea oricărui personaj.

Viața lui Ștefan Bănică Senior, muntele de talent care a sădit pasiunea pentru artă și în generațiile viitoare: „De multe ori, viața lui n-a fost tocmai roz.”

A format un duo de excepție cu regretata Stela Popescu

Celebritatea sa a ajuns pe cele mai înalte culmi în perioada în care a format un duo extrem de îndrăgit cu frumoasa Stela Popescu. Mulți tineri din zilele noastre nu știau acest detaliu despre regretata artistă, dar se pare că Alexandru Arșinel nu a fost primul și singurul ei partener de scenă.

Ștefan Bănică Senior și Stela Popescu au interpretat împreună multe personaje din sfera comediei și de fiecare dată făceau deliciul publicului prin replicile spumoase. Perioada 1971-1979 a fost, de departe, cea mai solicitantă din viața amândurora, căci apăreau în numeroase spectacole de revistă și de televiziune. Oamenii adorau să îi vadă intrând în pielea unor personaje care le aduceau instant zâmbetul pe buze.

La un moment dat, publicul s-a gândit că actorii își împărțeau și viața personală, pentru că erau tot mai des văzuți împreună. Dar între ei nu a fost niciodată mai mult de o frumoasă colaborare profesională, căci fiecare a avut ochi pentru altcineva.

Povestea de viață a lui Ovidiu Lipan Țăndărică. Și-a riscat viața pentru a-și câștiga libertatea de exprimare în muzică

Viața lui Ștefan Bănică Senior, muntele de talent care a sădit pasiunea pentru artă și în generațiile viitoare: „De multe ori, viața lui n-a fost tocmai roz.”

A fost și un cântăreț desăvârșit

Vocea lui Ștefan Bănică Senior a fost inconfundabilă și toți o recunoșteau cu ochii închiși, nu doar la teatru, ci și acasă, când ascultau muzică. Acesta a înregistrat în total opt discuri Electrecord: „Îmi acordați un dans?” (1967), „Ștefan Bănică” (1968), „Melodii de Edmond Deda” (1969), cu Margareta Pîslaru, „Ce-aveți fetelor cu mine?” (1970), „Melodii de Radu Șerban” (1981), „Bonsoir Cuplet” (1991), cu Stela Popescu, „Vă rog să-mi acordați…” (2000) și „Ștefan Bănică” (2007).

Pe urme i-a călcat fiul său, Ștefan Bănică Junior, dar și nepoții Radu Ștefan Bănică și Violeta Bănică. Tânărul de 22 de ani a lansat deja prima sa piesă și a înregistrat multe alte cover-uri de-a lungul anilor. De asemenea, sora lui, fiica Andreei Marin, și-a acompaniat la pian tatăl, în timpul unui concert.

Viața lui Ștefan Bănică Senior, muntele de talent care a sădit pasiunea pentru artă și în generațiile viitoare: „De multe ori, viața lui n-a fost tocmai roz.”

A avut două soții și câte un copil cu fiecare

În paralel cu viața profesională, Ștefan Bănică Senior a avut parte și de o viață personală extrem de intensă. A trăit povești tumultuoase și a suferit pierderi dureroase, dar întotdeauna le-a arătat celor din jur cât a fost de puternic.

Tatăl lui Ștefan Bănică Junior a fost căsătorit de două ori și a devenit părinte în timpul ambelor mariaje.

„Sunt un om care n-ar suna pe nimeni niciodată și care să înțeleagă să dăruiască tuturor oamenilor un surâs, o glumă, o butadă. În tinerețe am fost un vagabond, mai bine zis un hoinar.
Am iubit oamenii, vinul, fetele frumoase și la fel de nătângi ca mine și voi rămâne în acest lanț vrăjit toată viața.”, spunea în trecut Ștefan Bănică Senior.

Prima femeie pe care a luat-o de soție a fost jurnalista Sanda-Vlad Liteanu, care, pe 18 octombrie 1967, i l-a dăruit pe Ștefan Bănică Junior. Din păcate, la câțiva ani de la nașterea fiului lor, au ales să meargă pe drumuri separate, dar au rămas prieteni de dragul acestuia.

După despărțire, Ștefan Bănică Junior a rămas cu mama, iar tatăl a fost implicat în creșterea lui, deși s-a recăsătorit și a mai făcut un copil.

A urmat mariajul cu Iulia, o frumoasă creatoare de modă. Aceasta l-a adus pe lume pe mezinul Alexandru Silviu Bănică, care a murit pe 13 ianuarie 2000, într-un accident rutier, la numai 26 de ani.

Durerea lui Ștefan Bănică Senior a fost și mai mare, căci, nu cu mult timp în urma acestui tragic episod, își pierduse și soția din cauza unei boli incurabile.

„Nimeni până acum nu m-a întrebat despre soția mea care a murit în 1985. O femeie cum nu cred că va mai exista. O chema Iulia… Era creator de modă la Mătasea Populară. Cred că, dacă ea mai trăia, aș fi avut acum altă situație, mult mai bună – ca om, ca actor, ca… tot. Iulia a fost un om extraordinar, avea mare grijă de mine și știa întotdeauna să-mi ridice moralul atunci când dădeam dovadă de slăbiciuni.”, a mărturisit el într-un interviu acordat în septembrie 1994.

Viața lui Ștefan Bănică Senior, muntele de talent care a sădit pasiunea pentru artă și în generațiile viitoare: „De multe ori, viața lui n-a fost tocmai roz.”

A fost o stea care s-a stins mult prea devreme

Artistul suferea de probleme la inimă, dar a ascuns acest detaliu de publicul său. Mulți habar nu au avut că a suferit trei infarcturi și că era adesea epuizat. În ciuda stărilor de rău pe care le avea, a continuat să urce pe scenă și să joace de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

În anul 1983, susținea și câte 12 spectacole pe săptămână, la care se adăugau zeci de ore de repetiții. Tot acest efort și-a pus amprenta asupra sănătății sale și, în cele din urmă, a pierdut lupta cu boala.

„În ’83 jucam în două teatre: Bulandra și Giulești, duceam în spinare 12 spectacole pe săptămână… și ce spectacole, cu tone de text! Pe 18 ianuarie, jucam „Escu”, în sală erau 3-4 grade, publicul cu paltoane și căciuli pe cap.

Nu m-a durut, atât, am transpirat și mi s-a făcut rău. Am ajuns la doctorul Pompiliu Popescu. Zice: „Ce-ai făcut, Fane?” Ce-am făcut? „Ai făcut un infarct!” În ’90 terminasem filmul lui Pintilie „De ce bat clopotele Mitică?” Pe 7 iunie, vine o mașină să mă ducă la post-sincron în Buftea, atunci l-am făcut pe-al doilea…

În august ’91, eram la Covasna, mă sună fiu-meu Alexandru: „Tată, nu vor să mă lase să dau treaptă la Tonitza”. Am făcut de trei ori drumul ca să-l conving pe un inspector să-l lase, atunci am făcut pe-al treilea…”, mărturisea regretatul actor.

În anul 1994 și-a dat seama că se simte din ce în ce mai slăbit, iar medicul său i-a sugerat să se retragă, dar ambiția nu l-a lăsat să renunțe de tot. Iată ce spunea atunci:

„De câtva timp, fiind bolnav cu inima, nu am prea făcut mare lucru. Dar nici n-aș suporta să ies la pensie, așa că l-am rugat pe doctorul Pompiliu Bădescu să mă lase să joc măcar o dată pe săptămână.”

Inima sa a cedat pe 27 mai 1995, la vârsta de 61 de ani, lăsând un mare gol în cinematografia românească și în sufletele românilor de pretutindeni. Trupul său a fost înmormântat în cimitirul Reînvierea din Capitală.

„Problemele lui de sănătate au fost tributul pe care l-a plătit pentru eforturile pe care le face, pentru credința pe care a avut-o în profesie.”, spunea Ștefan Bănică Junior când tatăl său era încă în viață.