Popular, el mai este numit și San-George și chiar există o legendă ce are legătură cu el. Se spune că acesta a făcut o înțelegere cu un alt sfânt pe care îl știu toți creștinii. Ar fi hotărât împreună cu Samedru (Sfantul Dumitru) că va lua de la el cheile care deschid drumul naturii spre viață, în fiecare primăvară, când broaștele vor cânta pentru prima oară.
Cine a fost Sfântul Gheorghe
Sfântul Gheorghe a trăit între anii 275 și 303. El a murit de tânăr, la 28 de ani, după ce s-a lăsat sacrificat în numele credinței. Ziua morții sale, 23 aprilie, este astăzi ziua în care creștinii îl cinstesc.
A fost ofițer superior în Garda Imperială, însă a refuzat porunca împăratului Dioclețian și nu s-a închinat zeilor păgâni. Drept urmare, a fost supus unor chinuri groaznice de ucenicii împăratului, iar în final a fost decapitat.
Înainte să ajungă sub jugul păgânilor, a ajutat mulți oameni. Avea o avere foarte mare, lăsată de părinții care îi muriseră și a împărțit toată bogăția celor săraci.
Există o mulțime de legende ce îl au în centru, însă cea mai cunoscută dintre toate este uciderea balaurului. Potrivit acestei istorisiri, un balaur imens a apărut lângă orașul Slena din Libia. Pentru a-l ține în frâu, oamenii îi duceau zilnic oi pentru a-i potoli foamea. Când nu au mai avut animale, locuitorii acelui oraș s-au văzut nevoiți să sacrifice oameni. Balaurul ar fi cerut-o pe fata împăratului, însă Sfântul Gheorghe a ajuns la timp și a salvat-o. S-a luptat cu el până când l-a ucis, folosindu-se de o suliță.
Scena luptei cu această creatură are mai multe interpretări, în funcție de culturi și credințe. Unii cred că balaurul îl înfățișează pe diavol, în timp ce alții sunt de părere că el reprezintă Imperiul Roman și lupta lui împotriva creștinilor.
Acesta este motivul pentru care, în cele mai multe icoane, îl vei vedea călare pe cal, în timp ce străpunge balaurul cu sulița.
Tradiții și superstiții de Sfântul Gheorghe
Încă din cele mai vechi timpuri, pe 23 aprilie, în ziua prăznuirii Sfântului Gheorghe, bărbații împodobeau porțile, ferestrele, ușile, grădinile și mormintele cu ramuri verzi, pentru a proteja oile și vitele. Chiar dacă se ofileau, ramurile nu erau aruncate sau arse, ci păstrate peste an și transformate în leacuri împotriva bolilor. Câteva dintre ele erau puse ca hrană pentru animale, în speranța că le vor întări protecția împotriva duhurilor rele. Este o poveste foarte interesantă!
Și mai interesant este că acest obicei încă se mai păstrează în unele zone ale țării. Gospodarii își împodobesc porțile și casele cu ramuri de salcie, pentru a ține răul la distanță.
Bărbații nu erau singurii care aveau o misiune importantă în această perioadă a anului. În ajunul zilei de San-George, domnișoarele credeau că își pot vedea alesul dacă priveau, în timpul nopții, într-o cofă (vas de formă cilindrică, confecționat din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut) plină cu apă.
Tot fetele nemăritate puneau, în dimineața zilei de 23 aprilie, brazde (mormane de pământ), împodobite cu coronițe de flori, pe mijlocul drumului. Dacă feciorii nu călcau pe ele, domnițele erau convinse că nunta lor era aproape. Brazdele și coronițele se păstrau apoi, căci deveneau elemente de magie neagră pentru cele care ajungeau să facă farmece de dragoste.
În aceeași dimineață, tinerele mergeau pe ascuns în pădure, pentru a culege mătrăgună și năvalnic (limba cerbului). Puneau apoi plantele în podul casei, în speranța că energiile lor vor atrage pețitori bogați în curtea lor.
Cofa plină cu apă era un element important și pentru feciori. Pe vremuri, și ei se foloseau de acest vas de lemn pentru a-și ghici viitorul. În ajunul Sfântului Gheorghe, tinerii necăsătoriți duceau în pădure o cofă plină cu apă și o ascundeau, într-un loc doar de ei știut. Apoi, la răsărit, mergeau în grabă să vadă ce le-a rezervat destinul. Dacă în apă găseau un fir de iarbă, era semn că se apropiau de căsătoria cu fata iubită. Dar dacă în cofă era o floare uscată, înseamna că mai aveau de așteptat până la însurătoare. Cel mai nefericit scenariu era găsirea urmelor de pământ sau de nisip în apă, căci era semn de moarte.
Și femeile căsătorite aveau o misiune în această zi importantă. Ele mergeau în pădure și culegeau plante speciale, pe care le dădeau animalelor, în special vacilor, pentru a le stimula lactația. Astfel, se asigurau că vor avea mai mult lapte pentru a-și hrăni familiile.
De asemenea, oamenii credeau pe vremuri că urzicatul îi va face mai ageri, mai harnici și mai sănătoși. Acest obicei era unul de-a dreptul usturător, însă gospodarii nu se fereau când apropiații voiau să îi atingă cu urzici pe piele.
Una dintre cele mai stricte superstiții avea legătură cu somnul. Nimeni nu avea voie să doarmă de Sfântul Gheorghe! Se credea că persoanele care trăgeau un pui de somn în această zi erau apoi somnoroase tot anul.
La tine în zonă există astfel de superstiții, obiceiuri și tradiții legate de această zi?
Urmareste-ne pe Google News
