Ceai de sunatoare: proprietati, beneficii si contraindicatii
Cuprins
- Descrierea plantei
- Proprietatile si beneficiile sunatoarei
- Tratamente naturiste cu ceai de sunatoare
- Cum se prepara ceaiul de sunatoare?
- Cum se prepara tinctura de sunatoare?
- Efecte secundare ale tratamentului cu ceai de sunatoare
Cunoscuta inca din Antichitate, sunatoarea si-a castigat locul printre plantele medicinale datorita proprietatilor terapeutice si a numarului mare de intrebuintari. Ceaiul de sunatoare produce serotonina (hormonul fericirii) care ramane activa in creier pentru o perioada indelungata si este folosit pentru combaterea depresiei si a problemelor de somn.
Descrierea plantei
|
Sunatoarea este o planta erbacee perena, cu o tulpina dreapta, care poate ajunge la inaltimea de 100 de centimetri. Frunzele au forma ovala si, datorita faptului ca au glande secretoare, par a avea puncte albe. Florile acestei plante sunt galbene si grupate in inflorescente. |
 |
Are cinci petale patate cu puncte negre si infloreste din iunie pana in septembrie, in aceasta perioada fiind recomandat culesul plantei, imediat dupa ce dispare ceata.
Proprietatile si beneficiile sunatoarei
Sunatoarea contine o substanta maro-rosiatica numita hipericina, care poate fi observata cu usurinta cand se prepara tinctura de sunatoare.
In afara acestei substante, sunatoarea mai contine si o pseudo-hipericina, ulei volatil si tanin. Datorita acestor substante plantele de sunatoare sunt considerate antiseptice puternice, astringente, ajutand si cicatrizarea. Flavonoidele sunt responsabile de efectul vasodilatator si hipotensiv.
Tratamente naturiste cu ceai de sunatoare
Enterocolita cronica, gastrita hiperacida, ulcerul gastric, hepatita, hepatita cronica si colecistul inflamat pot fi tratate usor cu infuzia de sunatoare. Persoanele ce retin apa in tesaturi pot consuma o lingura de ceai de sunatoare dupa fiecare masa.
Tinctura de sunatoare este folosita in tratarea hipertensiunii, in distonii neurovegetative, stari de irascibilitate si ajuta si in cazul menopauzei.
Cateva picaturi de tinctura de sunatoare pot fi utilizate dupa fiecare masa. Doza exacta se stabileste in functie de varsta si de afectiune. Gingivita si abcesele dentare pot fi tratate facand gargara ceai de sunatoare.
Nevralgia de trigemen poate fi tratata doar aplicand uleiul de sunatoare pe zonele afectate.
Problemele de vorbire, somnul fara odihna, crizele de isterie si somnambulismul se trateaza si ele cu ceai de sunatoare, la fel ca starile depresive si incontinenta urinara.
Uleiul de sunatoare nu ar trebui sa lipseasca din nicio casa, proprietetile acestuia pastrandu-se timp de doi ani.
Cum se prepara ceaiul de sunatoare?
Infuzia se prepara adaugand o lingura de sunatoare intr-o cana cu apa fierbinte (200ml) care trebuie acoperita si apoi filtrata. Ceaiul de sunatoare se lasa la infuzat timp de 5 minute si se serveste preferabil cu miere.
Cum se prepara tinctura de sunatoare?
Tinctura de sunatoare se prepara din 40 g sunatoare, 30 g balsam, 15 g levantica. Toate plantele trebuie macerate 5-7 zile in 60 grame de alcool si apoi filtrate. Tinctura este apoi pastrata intr-un loc racoros, in sticle inchise la culoare.
Efecte secundare ale tratamentului cu ceai de sunatoare
Se recomanda evitarea expunerii la razele solare a preparatelor din sunatoare, deoarece pot aparea reactii fotosensibile. Consumul de sunatoare poate induce dureri de cap si de stomac. Efectele secundare ale ceaiului de sunatoare nu sunt la fel de puternice ca cele ale medicamentelor indicate in tratarea bolilor pe care acesta le inlatura cu succes.
Urmareste-ne pe Google News
