Laura Lavric și-a descoperit pasiunea pentru muzică pe vremea când era doar un copil. Avea în jur de șase ani când a făcut primele sacrificii pentru a putea asculta mai des melodiile pe care anumiți oameni din sat le puneau la patefon. Aceștia au profitat de naivitatea sa de copil abia intrat pe băncile școlii și au pus-o să le ofere bani pentru acest serviciu. Așa a ajuns să vândă mâncarea pe care o găsea în gospodărie pentru „a-și face plăcerea”.
„Eram în clasa I când ciuleam urechile la fanfara satului. Era fascinant. Doi băieți din sat, care plecaseră la muncă, s-au întors cu un patefon. Lumea zicea că au băgat artiștii în lădița aia și-și dorea cu ardoare să vadă minunea. Eu mă duceam foarte des, dar, la un moment dat, Bădița Costică mi-a spus să vin doar duminica.
Așa că duminică dimineața mă duceam la portiță și stăteam lângă gard ca să-și termine oamenii treaba. Era fascinant. Mai exista în sat un aparat de radio la un potcovar și stăteam și acolo ore întregi lipită de aparat. Acum 40 de ani nu existau artiști. Se spunea că cei care vor să ia drumul ăsta sunt calici și n-au pământ. Toate bune și frumoase, dar, într-o bună zi, bădița m-a întrebat: „Tu crezi că acul acesta nu se strică? Trebuie cumpărat”.
Așa că m-am dus la Cooperativă să vând ouă și banii îi dădeam omului. Ba mai mult, luam de acasă făină și barabule și le dădeam ca să fiu lăsată să ascult muzică. Dar într-o altă zi a aflat mama. Mă pârâse soră-mea și ne-a bătut pe amândouă.”, a povestit cântăreața de muzică populară într-un interviu acordat revistei „Taifasuri”.
Primul ei spectacol adevărat a fost la serbarea de sfârșit de clasa a IV-a, când a interpretat o melodie care i-a lăsat pe toți fără cuvinte. De atunci, s-a tot pregătit pentru a ajunge unde este astăzi. Prima oară a participat la un concurs când era în liceu, după ce lucrase deja în alt domeniu și s-a convins că locul ei este pe scenă.
„A venit apoi colectivizarea și ne-a fost luat pământul. Și chiar dacă pentru mama a însemnat ceva îngrozitor, pentru mine a fost o mare bucurie. Atunci mama m-a dat la Rădăuți la o croitorie. După o perioadă a întrebat-o pe maistră dacă știu să fac măcar un șorț. Eu nu eram „expertă” decât în butoniere.
Așa că am lăsat croitoria și am plecat la liceu. La scurt timp a avut loc Festivalul Național al Cooperativelor Meșteșugărești la Târgu-Mureș. Atunci am luat primul premiu important din cariera mea.”, a adăugat Laura Lavric.
La 21 de ani, tânăra Laura Lavric a participat la festivalul care i-a schimbat viața - „Dialog la distanță” (1967), unde a fost observată de oameni influenți din lumea muzicală. Acesta a fost debutul ei oficial, fiindcă de atunci și până la momentul lansării primului album a mai fost doar un pas.
„A urmat apoi „Dialog la distanță”, cel mai mare festival național televizat. Era în 1967, am luat numai note de 10 și i-am bătut pe toți la folclor. Apoi am fost chemată la Electrecord. Când am ajuns eu la televiziune aveam în spate un palmares de diplome. Din păcate, acum artiștii vin la televizor cu cântecele altora. Primul disc l-am făcut cu George Sârbu din Suceava, cu Ansamblul „Ciprian Porumbescu”.
În 1972 am ajuns la Botoșani, prin căsătorie, și am fost angajată la „Rapsozii Botoșanilor”, unde am stat aproape 20 de ani. Eu abordez două zone folclorice. Și partea Bucovinei, și a Moldovei. Din acest motiv am înregistrat CD-uri cu ambele orchestre, adică împreună cu orchestra extraordinară condusă de Ion Cobâlă, dar și cu Viorel Leancă. A fost o perioadă foarte frumoasă a vieții mele”.
Artista a scos până în prezent aproape 20 de albume, iar primul dintre ele, lansat în 1969, intitulat „Tot mi-ai zis bădiță-așa” este compus din 4 piese.
Cele mai cunoscute melodii ale sale:
În ciuda succesului impresionant pe care îl are și astăzi, după aproximativ șase decenii de carieră, cea mai mare mândrie a sa nu este reprezentată de vreun premiu obținut. Nimic nu se compară cu bucuria pe care o are când se uită la fiul său, Victor Lavric. Bărbatul i-a călcat pe urme și a ales și el drumul muzicii, iar astăzi cântă împreună la evenimente. Ba mai mult, a făcut-o și bunică, împlinindu-i cel mai mare vis.
„Cred că am fost o mamă corectă. Mi-am învățat băiatul să nu mintă, să fie harnic, ceea ce face să fie de calitate, în așa fel încât totul să fie perfect. Eu recunosc că sunt exagerată din punctul de vedere al curățeniei. Când intra în casă, papucii și toate lucrurile trebuiau să fie la locul lor. A fost complicat, dar am reușit. Așa că știu sigur că-i voi face o bucurie viitoarei nurori.
Mie dacă mi se clatină un nasture, fără să exagerez cu ceva, mă ridic din pat, îl cos și apoi adorm la loc. Mă declar o mamă fericită, pentru că am cel mai bun copil din lume! Victor știe să prețuiască banul. E econom și asta-mi place.
Dacă el iubește o femeie și va hotărî să rămână cu ea, voi fi o mamă pentru amândoi. Dacă ceva îi va lipsi ei, atunci am să mă strecor ușor și Victor, cu diplomația sa, o va modela. Victor e tot artist. A terminat Academia de Muzică din Iași, a avut formația „Vip”, iar acum a schimbat stilul și a rămas tot cu Joli, partenera lui de scenă. Sunt foarte mândră de el.”, spunea artista cu ceva ani în urmă.
Greutățile prin care a trecut au făcut-o mai puternică, însă una dintre ele i-a rupt inima și a împins-o spre un gest necugetat. Când era mai tânără, Laura Lavric s-a gândit să își pună capăt zilelor, îngenuncheată fiind de separarea de fostul soț. Iată ce a vrut să facă, pentru că nu mai vedea luminița de la capătul tunelului:
„Poate că singurul moment în care am simțit că totul se năruie a fost când, din nefericire, căsnicia mea a eșuat. Dar tot atunci am înțeles că nu există „nu se poate!”. Alta, în locul meu, cred că ar fi înnebunit. Am avut chiar un moment când am vrut să mă otrăvesc. A fost sigur o clipă de rătăcire, dar copilul meu m-a susținut.
Diferența între mine și soțul meu a fost că mie îmi place să ajung sus, iar el s-a mulțumit cu foarte puțin. Așa se face că în 1992 mi-a luat toată munca de 20 de ani, banii copilului meu și a plecat. Nici la ora actuală nu vrea să-și vadă copilul. Ne-a luat munca noastră de o viață și a plecat cu ea, iar noi a trebuit să stăm în gazdă.
Dar eu și copilul meu ne-am ridicat profesional și ne-am sprijinit unul pe celălalt, am intrat în afaceri, iar acum avem o pensiune și un restaurant de mare clasă. Asta e viața.”, a spus aceasta în trecut.
Într-un alt interviu, artista a mărturisit că a avut viață grea alături de singurul bărbat care i-a devenit vreodată soț. Se pare că tatăl copilului său nu a tratat-o niciodată așa cum a meritat:
„Fostul meu bărbat m-a și jignit spunându-mi: Ce ai, să ajungi tu ca Maria Tănase? Că și așa n-ai talent. Jigniri din acestea pe care eu nu le-am uitat.
A spus cuvinte și mai urâte, dar nu pot să le zic. Când a fost violent și mi-a tras o palmă, eu i-am tras 10. Eu nu suport violența. M-a jignit și asta a fost cea mai mare violență.”
Deși a devenit tot mai puternică odată cu trecerea anilor, în fața bolii nu a putut rămâne neclintită. Îndrăgita artistă a recunoscut că s-a temut pentru viața ei în timpul pandemiei, când s-a îmbolnăvit și ea de Covid-19. Iată ce mărturisire cutremurătoare a făcut:
„Virusul nu m-a ocolit. Nu exagerez cu nimic. Cei care spun că nu există virus și că este o păcăleală nu e adevărat. Vă spun prin ce am trecut eu, adică am simțit cum se moare, senzația și răul de moarte, frisoane, mi-am pierdut mirosul. Gustul a rămas. Plângeam, mă puneam în genunchi și spuneam: Doamne, nu vreau să mor acum! Nici acum nu am mirosul perfect. Mi-a trecut și văd prin casă totul de păr. Când mă pieptănam cădea. Dacă mă pieptăn de câteva ori pe zi rămân cheală.”
Treptat, Laura Lavric și-a recăpătat puterea de altădată și s-a întors pe scenă, continuând să își încânte publicul, așa cum a făcut întotdeauna.
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că Laura Lavric nu vorbește de ani buni cu sora ei, alături de care a copilărit. În anul 2013, cele două au început un război fără precedent.
Solista de muzică populară a trăit atunci drama vieții sale, când propria soră a acuzat-o că s-ar fi prostituat în timpul turneelor din străinătate. Perioada aceea de coșmar a coincis și cu debutul problemelor sale de sănătate. De atunci, artista are mai mereu tensiunea crescută și se luptă să o țină sub control.
„Cel mai mult am suferit când mi-a făcut sora mea necazul acela mare, să spună despre mine că am făcut prostituție și asta… E ceva îngrozitor, acum își cere iertare, dar eu nici nu îi mai răspund la telefon. Mă, e posibil așa ceva?! Tu, soră?! (...)
În sufletul meu este iertată în fața lui Dumnezeu. Pentru că este un păcat să porți ură și dușmănie. Dar n-am să pot să uit asta și pentru mine, să-i dea Dumnezeu sănătate unde este, să fie fericită, dar în casa mea nu o mai vreau. Asta a fost ceva ce a făcut public, dar restul câte le-am îndurat în familie… Deci nu vreau. A fost cel mai mare necaz, de la care mi s-a tras și tensiunea.”, spunea artista în 2021, la Antena Stars.
Deși s-au războit în instanță și lucrurile s-au reglat în timp, cele două nu își vorbesc nici acum, fiindcă Laura Lavric a ales să păstreze distanța față de sora ei.
„A fost șocant. Nu-mi venea să ies din casă, nu știam ce să fac. Oare ce o să creadă lumea? Iar lumea a fost alături de mine. Toată lumea! Treceam pe stradă și mă mângâiau: Să nu fiți necăjită că vă iubim. (...) Dar ea mi-a scris prima dată un mesaj și mi-a zis că, pur și simplu, m-a urât pentru ceea ce sunt.”, a mai mărturisit Laura Lavric în același interviu.
Viața interpretei de muzică populară nu a fost deloc ușoară, dar întotdeauna și-a găsit refugiul în credință. De fiecare dată când i-a fost greu, a vorbit cu Dumnezeu, care i-a oferit sprijinul de care a avut nevoie. Aceasta a ținut să le spună fanilor săi că are o relație specială cu divinitatea, pe care o întreține și când îi merge bine, nu doar când are necazuri.
„Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot. Chiar și pentru dușmani. În fiecare dimineață când mă trezesc mă așez în genunchi și mă apuc să mă rog. Am crescut cu rugăciunea și cu Biblia în casă. Nu concep să te rogi doar când ai necazuri. Eu nu mă pot ridica de la masă fără să nu-I mulțumesc celui de Sus.
Uneori nu mai știu dacă seara mi-am făcut rugăciunea și atunci mă trezesc din somn ca să mă mai închin o dată. Eu n-am înjurat în viața mea de sfinți sau de Dumnezeu! Când aud cum înjură unii de divinitate mă cutremur și nu pot să nu le spun că e un mare păcat. M-aș considera un complice la acest păcat dacă nu le-aș spune. O sută de rugăciuni nu strică să fac pentru ce mi-a dat mie Dumnezeu”.
Laura Lavric a împlinit 77 de ani pe 20 septembrie 2023, dar nimeni nu îi dă vârsta pe care o are. Este mereu plină de viață, iar pe chipul său nu se cunosc deloc semnele anilor care au trecut peste ea. Oare ce secret are pentru a rămâne mereu tânără? În urmă cu mai mult timp, a vorbit despre acest subiect în interviul acordat revistei Taifasuri. Iată ce a dezvăluit:
„E adevărat că nimeni nu-mi dă vârsta pe care o am. Dar știi care-i secretul? Să-ți rămână sufletul veșnic tânăr. N-am ținut niciodată diete, am mâncat tot ce mi-a poftit sufletul, până mi-au găsit colesterolul mare. Însă n-am fost niciodată o grasă, pentru că nu voiam să sparg televizorul (n.r. - râde).
Acum sunt atentă la ce mănânc. Îmi plac salatele și grătarele, brânza cu smântână și mămăliguță și sarmalele, la care, din păcate, am cam renunțat. În plus, nu fac lucruri speciale pentru a mă întreține și folosesc doar o cremă de față cu vitamine. Dar în fiecare zi merg câte două-trei ore pe jos. Ăsta e sportul meu. Și-apoi, moldovencele sunt frumoase de la mama natură!…”
