Sper să ai curajul să susții acea iubire puternică prin fapte, nu doar prin vorbe, așa cum procedează majoritatea, căci mereu se va găsi cineva care să merite efortul. Lasă-ți inima deschisă și fii pregătit/ă pentru a primi sentimentele ce îți sunt puse în cale. Nu merită să te închizi într-o bulă de suferință. Meriți mai mult decât amintiri urâte și ranchiună. Învie curajul din tine, curajul de a descoperi și de a te lăsa acaparat/ă de dragoste. Nu aborda greșit ceea ce simți! Nu fi rece și distant/ă, așa vei ajunge să nu mai cunoști niciodată sentimentele pure și dezinteresate ale celui/celor ce sunt meniți să intre în viața ta.
Privește în jur și găsește micile gesturi de bunătate, căci ele există pretutindeni, trebuie doar să fii dispus/ă să le observi. Încă mai sunt oameni speciali care vor să te învețe, să te ajute să crești. Nu-ți reprima curiozitatea față de ei; te va conduce doar înspre singurătate și suferință. Ai nevoie de conexiuni și tu știi asta mai bine ca oricine! Dă-ți voie să simți și să experimentezi! Dacă ai comandat odată o pereche de pantofi, iar atunci când i-ai primit numărul nu era corespunzător, nu înseamnă că nu vei mai purta pantofi niciodată, nu? Așa funcționează și relațiile interumane. Doar dacă ai trecut printr-o experiență negativă nu înseamnă că trebuie să te izolezi față de persoanele cu adevărat „potrivite” pentru tine.
Poate că voi sfârși singur/ă. Și poate că este în regulă să nu am un partener de viață
O inimă „vânătă” din cauza căzăturilor nu se va putea îngriji singură, așa că dă-i voie să ceară ajutor. Cui altcuiva decât unei alte inimi, care probabil a fost la fel de batjocorită la un moment dat? Simte! Acesta e cel mai bun sfat pe care îl poți primi. Simte și bune și rele și lasă-te să fii exact așa cum ești. Apoi fii mândru/mândră de cine ești!
Alungă-ți demonii! Nu ai nevoie de ei. Stai la masă cu ei și spune-le că nu îți sunt de folos, că munca grea pe care o depui zilnic este cauzată de ei, iar tu ai obosit. Vrei să îți canalizezi eforturile spre altceva, nu mai e nevoie să le permiți să te conducă. Indică-le ieșirea și invită-i politicos afară. Vindecarea trebuie să primeze, iar pentru asta e nevoie să elimini orice „parazit” care te oprește din acest proces. Nu îți fie teamă, deoarece nu există „nu se poate”, trebuie doar să încerci până reușești. Dar în acest sens mai întâi trebuie să te înțelegi, să știi ceea ce îți dorești și să te îmbărbătezi când vine vorba de necunoscut.
Sper să găsești forța necesară să te aventurezi în cele mai întunecate locuri ale sufletului și minții tale. Acolo vei găsi cele mai sumbre elemente de care trebuie să scapi. Nimeni nu te va aplauda pentru asta, pentru că acolo sălășluiesc amintirile negre de care nimeni nu vrea să știe. Important este să fii tu conștient/ă de ele, să le vezi, să le cunoști, să le cureți și apoi să te vindeci. Să te ierți pentru ceea ce a trebuit să faci ca să-ți „omori” tristețea. Să te ierți pentru faptul că nu ai realizat mai devreme câtă nevoie de atenție avea copilul din tine, în timp ce tu te concentrai pe tristețea ce trebuia „ucisă” de mult timp. Înfruntă durerea din suflet și ascult-o, apoi dă-i drumul știind că ai făcut tot ce s-a putut să o vindeci. Sper să ai curaj să faci toate acestea!
Nu regreta ceea ce a fost, dar nici nu trăi cu gândul în trecut. Pune capăt lucrurilor atunci când e nevoie. Sper să ai curajul să privești neprevăzutul în ochi și să te avânți în viitor știind că finalurile sunt doar niște trepte care te înalță spre transformare. Nu te mai agăța de ceea ce crezi că îți aduce bucurie atunci când nu te mai ajută să evoluezi. Spune nu, mulțumește-i pentru oportunitate, zâmbește și mergi mai departe, căci „acolo unde se închide o ușă, o alta se deschide”. Să nu ceri oamenilor sau circumstanțelor să fie mai mult decât pot fi pentru tine. Privește finalurile și acceptă-le ca pe pietrele de temelie ale capitolelor care te-au schimbat, fără a avea nevoie ca ele să facă parte din restul poveștii tale. Iar când acest lucru se va întâmpla, sper să ai curajul de a-ți oferi un moment de răgaz în care să procesezi încheierea.
Nu uita, nu tot ce pierzi reprezintă, de fapt, o pierdere pentru tine
Prin tot acest amalgam de sentimente, momente și amintiri, nu uita că tu ești propriul cămin de care trebuie să te îngrijești constant. Așa că nu lăsa pierderile să distrugă acest cămin sigur și călduros pe care îl ai. Nu lăsa săgețile venite din exterior să îți străpungă inima cu îndoială, suferință, teamă și suspiciune. Nu merită! În schimb, privește razele soarelui de dincolo de orizontul căminului tău și în loc de săgeți vei descoperi iubire și înțelegere pentru ceea ce a fost. Te rog, mergi mai departe, treci peste ce a fost și aruncă-te în brațele necunoscutului împăcat/ă cu ceea ce ai văzut, ai făcut și ai simțit în trecut.
Și, în timp ce mergi înainte, sper că ai curajul de a face lucrurile diferit, de a fi genul de persoană care își asumă riscul, cea care conduce cu inima și care se bucură de orice lecție, fiind într-un continuu proces de învățare. Nu lăsa confortul să te țină pe loc! Ai atât de multe de descoperit, de văzut, de făcut, de ce să te oprești aici? Sper să te lași purtat/ă de instinct, acela care îți spune că mereu există mai bine, mai frumos, mai adecvat pentru tine. Oprește-te din a mai trăi după regulile unei lumi triste, anxioase și care are mentalitatea generației despre care vorbeam la început. Mergi după ceea ce te face cu adevărat fericit/ă, nu te opri la bariera invizibilă trasată de cei din jurul tău. Caută până vei găsi acel ceva care te va face să vrei să te trezești dimineața și care să te țină treaz noaptea.
În final, sper să ai curajul de a lupta pentru un viitor care te inspiră, chiar dacă poate va arăta diferit față de cum ți l-ai imaginat. Pune piciorul în prag, ai curajul să te schimbi, ai încredere în cine ai fost și în persoana care vei deveni!
Urmareste-ne pe Google News
