Te-am părăsit pentru că mi-a fost frică. Atunci nu realizam că este vorba despre o teamă, nu am putut vedea dincolo de propriile mele angoase legate de intimitate și angajament.
Mă întreb adesea dacă am făcut ceea ce trebuia. Oare am greșit când am luat decizia de a te părăsi? Nu știu dacă plecarea mea a meritat toată durerea lăsată în urmă. La momentul respectiv, impactul acțiunilor mele a fost destul de mare și durerea din inima ta a fost imensă, neputând fi comparată cu remușcările mele. Atunci nu realizam că te-am zdruncinat atât de tare, nu aveam nicio părere de rău.
Dar acum văd totul diferit și mi-am dat seama ce înseamnă cu adevărat frica. Acest sentiment este distrugătorul suprem al conexiunii, te face să te îndoiești de tot ce stă la baza unei relații. Ajungi să te îndoiești de oricine și de orice, astfel că nu mai ești capabil să te angajezi în relații stabile și sănătoase, chiar dacă ai vrea să o faci.
Eu am greșit atât de tare... Am lăsat frica să-mi dicteze viața, precum și modul în care îi tratam pe ceilalți. Așa am ajuns destul de repede să rup legăturile cu oamenii la care țineam cel mai mult.
Făcând o auto-reflecție, mi-am dat seama că lângă tine am fost mai fericită ca niciodată. Aveai tot ce îmi puteam dori de la o persoană, erai ca mine, cu aceleași trăsături excentrice și aspirații similare pe care am sperat mereu să le realizăm împreună.
Am pierdut viața la care visam pentru că nu eram pregătită și pentru că am lăsat frica să-mi guverneze gândurile și acțiunile. Adevărul este că nu am fost pregătită să-ți dau totul când tu îmi dăruiseși deja totul.
Regret nespus că am plecat și mai ales că ți-am provocat durere. Abia acum încep să înțeleg și eu cât de mult ai suferit. Regret răul pe care ți l-am făcut... Mă întreb ce va trebui să-i spui viitoarei tale soții și ce poveste va trebui să inventezi când te va întreba cineva despre prima dragoste din viața ta. Cum vei spune că o fată aparent serioasă te-a lăsat cu inima frântă și ți-a răpit fericirea 💔. Degeaba iau acum toată vina asupra mea și degeaba îți dedic toate scuzele din lume. S-ar putea să nu treci niciodată peste ce ți-am făcut, dar îmi asum greșeala și nu neg răul pe care l-am făcut sufletului tău.
Vreau doar să mă crezi când spun că îmi pare rău. Pentru că am fugit, pentru că nu mi-am cerut niciodată iertare până nu a fost prea târziu și pentru că te-am făcut să te simți ca și cum ar fi fost vina ta.
Să știi că nu a fost niciodată doar problema ta. Eram un întreg, așa că ar fi trebuit să rezolvăm neînțelegerile împreună și să înfruntăm fiecare obstacol tot împreună. Așa funcționează o relație, dar eu nu am știut. Acum știu...
Am înțeles că meriți mai mult. Știu, de asemenea, că am fugit pentru că mi-a fost frică. Și nici eu nu puteam să înfrunt ceea ce făcusem, nu puteam să înfrunt posibilitatea că am distrus un om și l-am lăsat să se prăbușească într-o prăpastie de ură și autocompătimire.
Acum e rândul tău să înțelegi că nu ai avut nicio vină. Încă nu-mi vine să cred că te-am lăsat să-mi scapi printre degete. Aveam alături un bărbat care mă dorea pe mine și numai pe mine, altfel spus, avea ochi doar pentru mine. Am avut un tip care prețuia fiecare secundă petrecută împreună, care mă vedea cea mai frumoasă fată din lume.
Am pierdut singura relație bună din viața mea și nu am luptat pentru ea. În schimb, am fugit cu lașitate. Nu mă așteptam ca totul să se întoarcă împotriva mea și să sufăr înzecit. Chiar nu credeam că este atât de greu să frângi o inimă.
Așa că profit de aceste rânduri și îmi cer iertare pentru pagubele produse. Asta sunt eu cerându-mi scuze pentru lacrimile pe care le-am pus în ochii tăi. Regretul și vinovăția pe care nu le-am simțit niciodată se întorc să mă bântuie. Asta înseamnă să privesc înapoi la cele mai fericite momente din viața mea și să realizez că dacă aș fi încercat să-mi depășesc propriile probleme, dacă aș fi depus un mic efort, relația noastră ar fi înflorit și am fi fost fericiți.
Dacă aș putea să te țin în brațe pentru o zi, aș face-o. Dacă aș putea să-ți spun toate fricile și necazurile mele, aș face-o. Ți-aș spune fiecare mică explicație de care ai avea nevoie până când ai simți că ai avea un răspuns. Ca să nu mai rămâi atât de confuz și să nu te prăbușești pe o cale autodistructivă.
Eu încă mă gândesc la tine… Sper că, oriunde ai fi, ești fericit, pentru că meriți toată fericirea din lume. Femeia care îți va deveni soție are toate motivele să fie mândră de relația voastră. ❤️
Acest articol este o adaptare a articolului de pe Thought Catalog.
Citește și: Am 38 de ani, sunt singură. De ce nu găsesc și eu un om cu care să am o relație serioasă?
Urmareste-ne pe Google News
