Acestea fiind spuse, nu putem decât să te felicităm fiindcă ai ales să faci cunoștință cu Ileana Enescu, eroina din „Sânziene”, un roman dulce-amărui dedicat iubirii în toate formele sale, dar și o odă de o frumusețe lirică „cântată” pământului strămoșesc. Așadar, pregătește-te să fii atinsă de o baghetă de zână și să te prinzi în dansul dulce al unei iubiri purificatoare și vindecătoare, pe un câmp de sânziene mângâiat de un senin de necuprins!
„Doar iubirea te ajută să evadezi din întunericul tău pe câmpia cu sânziene înflorite”
„Sânziene” de Narcisa Cîrligeanu debutează în cel mai sofisticat mod cu putință: surprinzând zilele de dinaintea lansării colecției unei creatoare de modă române la Săptămâna Modei de la Paris. Nu, nu am uitat ce am spus în lunga noastră introducere, nu ne-am lăsat amețite de parfumul franțuzesc și de aroma croissantelor proaspete degustate într-o rochie spectaculoasă pe Champs-Élysées, vom poposi și pe meleagurile noastre, nu te teme! Iar dacă Ileana nu își pierde capul atunci când descoperă că piesa centrală din expoziția celui mai popular sculptor al momentului în capitala modei și a artei îi seamănă leit, n-o facem nici noi! Cu „obloanele inimii larg deschise”, eroina e copleșită de o emoție dincolo de fire, aflată în pragul leșinului din care o salvează un chipeș necunoscut, dar, deși atât de tulburată, nu e nicio secundă intrigată.
Iată un incipit de roman plin de mister, perfect executat. Desigur că din acest moment ne dorim să aflăm cum de designerul român și-a făcut loc, sub forma unei statuete ce întruchipează o frumoasă fată surprinsă pe malul unei mări, în galeria faimosului artist, și mai ales de ce fuge înlăcrimată de un asemenea omagiu. Iar când facem cunoștință în mod indirect cu sculptorul, fermecătorul Matei Vianu, senzația Parisului, suntem nu doar intrigate, ci și cucerite! Jinduim să savurăm miezul acestei povești de iubire, iar nerăbdarea ne e cu atât mai ardentă cu cât știm că penelul e mânuit de „regina poveștilor de dragoste nemuritoare”, Narcisa Cîrligeanu.
Dar să nu ne grăbim, căci un scriitor bun știe cum să își dozeze talentul, iar un cititor, impulsul. Înainte de a poposi (sau nu) în brațele lui Matei, Ileana trebuie să rezolve problemele mult mai practice, inerente lansării unei colecții la Paris. Lipsită de experiență, dar plină de sensibilitate, de imaginație și de geniu artistic, creatoarea de modă e nevoită să contracteze pe ultima sută de metri un fotograf și dă, ca din întâmplare (dar noi știm că întâmplarea nu există în țesătura migălos împletită a romanelor autoarei), peste Julien Morel, un fotograf profesionist francez care tot dintr-un joc al destinului a rămas liber în cea mai ocupată perioadă a anului în fashion.
Dacă febra Săptămânii Modei nu te-a cuprins încă, nu e nimic, intriga romanului se complică și mai tare, sucind și răsucind, înnodând și deznodând nodurile personajelor. Ileana primește un pachet aparent banal, în realitate cuprinzând o descoperire importantă, de la prietena sa Feri, iar atunci când acesta dispare în mod subit, problemele eroinei se multiplică. A se adăuga că fantoma iubirii din trecut revine în forță, în vreme ce în „vatra inimii” începe să mocnească o altă dragoste. Pe protagonistă o năpădesc amintirile și noi ne scufundăm în mirajul dulce al unei legături adolescentine depănate pe firele trecutului. Exact în aceași clipă, în scenă poposesc Sânzienele. Ele pot fi fotomodelele îmbrăcate de Ileana în rochii de pânză și borangic inspirate de portul popular românesc, pot fi zânele străvechi ce aprind în suflet dragostea, înrobind suflete de muritori, sau pot fi chiar dorințele tale, căci toate se întrepătrund în acest roman captivant, pe care îl vei citi cu sufletul plin.
„Dumneavoastră o numiți creație, eu îi spun zestre”
Nu vrem să dezvăluim prea multe din intriga romanului „Sânziene”, căci această poveste intimă se dezvăluie cel mai frumos de la inimă la inimă. Ce vrem să îți certificăm, dacă ești deja fană a autoarei, e că aici se reiterează câteva dintre temele fundamentele ale narativei scriitoarei: protagonista trecută prin viață, sensibilă, dar puternică, cu o inteligență tăioasă și un spirit vibrant și eroul masculin la fel de bine conturat, adesea de descendență străină, pânza perfectă pe care să se proiecteze valorile naționale. Dincolo de o odă adusă iubirii, „singura salvare din întuneric”, romanele Narcisei Cîrligeanu sunt și una dintre cele mai frumoase poezii dedicate moștenirii străbune.
„Căsuța din inima mea e locuită de iubirea bunicii. Acolo durerea își găsește alinare, dorul se joacă în pridvor cu speranța, iar lacrimile sunt din flori de lămâiță, ca cele din cununa miresei. În căsuța din inima mea amurgul are aromă de pâine coaptă, iar diminețile aleargă printre zăpezi, cu zurgălăi la sanie” – spune la un moment Ileana, reușind să sintetizeze atât de delicat, inefabil parcă, esența spiritului strămoșesc român. E și normal să ți se facă dor de diminețile „pe un picior de plai, pe-o gură de rai”, să simți până în străfundul inimii chemarea gliei, căci, așa cum tot protagonista noastră nuanțează, „trupurile noastre nu au sclipirea ADN-ului Regelui Soare, dar au dragostea de pământ bătătorită în palme”. Și chiar dacă nu îți e chiar acum la îndemână să te plimbi pe o plajă sălbatică, să dai o raită prin Apuseni sau să participi la Târgul de Fete de pe Muntele Găina, nu e nimic, de aceea există literatura și în special acest roman capabil să te poarte pe distanțe lungi, în inima poporului român.
Și acesta este și marele har al „Sânzienelor”: acela că e capabil să reînnoade o legătură poate că fragilizată, dar niciodată ruptă între noi și origini. Acesta e și farmecul Ilenei, dar și al cărții, că reușesc să fie în egală măsură moderne și tradiționaliste, reale și de basm, inedit de autentice și de firești. Brodează pe cotidian un tiv dantelat de iubire și adaugă o cusătură cu mărgele colorate pentru a trăi mai adevărat și mai plin: cu siguranță personajele din roman te vor îmboldi să o faci.
Dar „Sânziene” de Narcisa Cîrligeanu nu e numai o călătorie în timp, spre origini, și una geografică, spre cele mai frumoase și mai pure tărâmuri românești, ci și un crâmpei de istorie, autoarea aducând la viață fragmente crunte din regimul comunist, rememorând sacrificiile și durerile unui trecut pe care, de îl vom uita, suntem predispuși la a-l repeta. Din nou, condeiul e atât de fin, înfrumusețat de o „dantelărie” de metafore și epitete, încât își atinge perfect ținta.
De un lirism aparte, proza autoarei îți merge direct la suflet. Permite-ți să visezi, să te lași purtat/ă pe aripile imaginației dansând cu cuvintele și cu emoțiile. Iată mai jos o mostră din acest har uluitor de a întrepătrunde imagini și sentimente:
„Spinările munților se îmbracă într-un verde smarald, iar brândușele stropesc cu pete albe, lila și portocalii această pânză ireal pictată de natură. În timp ce pe vârfuri se mai codesc încă să se topească pâlcurile de zăpadă, în vale, pe malul Someșului, mălinii și corcodușii dau în floare, și aproape în fiecare curte proaspăt primenită de după garduri se ițește câte un liliac falnic”.
Nu e așa că îți vine să te așezi la volan și să conduci unde vezi cu ochii? Umple-ți cu iubire pocalul sufletului și deschide privirea către frumusețile generoase ale tărâmului unde ai văzut lumina zilei: găsești rețeta în „Sânziene” de Narcisa Cîrligeanu, romanul reverberând de emoție, scris cu suflet, care ne învață să ne îndrăgostim... de viață.
Romanul „Sânziene” de Narcisa Cîrligeanu poate fi achiziționat online.
Urmareste-ne pe Google News
