Povestea regizorului Liviu Ciulei. O celebră actriță și-a părăsit soțul pentru el: „Mi-a cerut să divorțez și să fim împreună”
Toate poveștile de viață ale actorilor din generația de aur au ceva în comun - un nume care a marcat, într-un fel sau altul, existența fiecăruia dintre ei. Este vorba despre regizorul Liviu Ciulei, care a știut cum să pună în valoare talentul celor mai mari actori din România, printre care îi amintim pe Dem Rădulescu, Victor Rebebengiuc, Toma Caragiu, Rodica Tapalagă și Gina Patrichi.
Liviu Ciulei, născut pe 7 iulie 1923, la București, a purtat numele tatălui său, care a fost cunoscutul constructor Liviu Ciulley. Acesta din urmă voia ca băiatul lui să îi calce pe urme, însă numele pe care i l-a dat nu l-a făcut să îi preia și destinul. Liviu Ciulei junior s-a simțit întotdeauna atras de actorie și chiar s-a înscris pe ascuns la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, în anul 1945. În paralel, a studiat și arhitectura, pentru a-i face pe plac părintelui său.
Pentru că era un om bogat și influent, tatăl lui afla tot ce mișca în București, așa că a descoperit rapid planul fiului său. Cu toate că nu își dorea să-l vadă actor, a hotărât să îl ambiționeze, astfel încât să ia examenul de admitere. Ba mai mult, i-a promis că îi va construi propriul teatru și chiar s-a ținut de cuvânt.
Clădirea ce poartă astăzi numele de „Teatrul Nottara”, de pe Bulevardul Magheru, a fost ridicată de societatea de construcții deținută de Liviu Ciulley.
Inițial, s-a numit „Teatrul Odeon” și a fost locul în care Liviu Ciulei și-a făcut debutul ca regizor. Din păcate în 1948, după instaurarea comunismului, Teatrul Odeon a fost desființat și s-a redeschis ca „Teatrul Armatei”. Ulterior, a fost redenumit „Teatrul Nottara”, așa cum îl știm cu toții astăzi.
Mișcările comuniștilor nu l-au împiedicat pe Liviu Ciulei să-și facă meseria pentru care a trăit. A continuat să regizeze teatru, iar în anii ’50, a pătruns și în lumea cinematografiei. Primul film pe care l-a regizat, în 1957, a fost „Eurupția”. Apoi, a cunoscut un uriaș succes cu filmul „Valurile Dunării” din 1960. Un an mai târziu, această producție l-a ajutat să obțină marele premiul la Festivalul de Film de la Karlovy Vary.
Să nu crezi că „Valurile Dunării” a fost singurul său film care a ajuns cunoscut la nivel internațional! A urmat o reușită și mai mare! În 1965, a regizat „Pădurea Spânzuraților”, film ce a fost premiat la Festivalul de la Cannes.
Liviu Ciulei a ales cu mare grijă distribuția acestei producții, din care au făcut parte și: Victor Rebengiuc, Anna Széles, Gina Patrichi, Ion Caramitru, Gheorghe Cozorici, Mariana Mihuț, Toma Caragiu și Angela Moldovan.
Ultimul film realizat de el pentru TVR a fost „O scrisoare pierdută” (1977), în care a inclus nume mari precum: Ștefan Bănică, Aurel Cioranu și Octavian Cotescu.
Adevărul despre renunțarea la această colaborare l-a spus destul de târziu, în ultimii ani din viață. Se pare că propunerile sale au fost refuzate de conducerea televiziunii, iar sugestiile venite de sus nu au fost pe placul său.
„Pe undeva am fost eu de vină. Toate filmele pe care le-am propus după „Pădurea spânzuraților” mi-au fost refuzate. Voiam să fac „Visul unei nopți de vară”, trebuia să joace și Monica Vitti, era o combinație cu italienii care a căzut. După aceea am propus tot un Shakespeare, „Regele Lear”, am vrut să-l fac cu țărani din Maramureș. Și a fost refuzat. Iar ceea ce mi se oferea nu-mi plăcea.
Mi s-a oferit „Reconstituirea” și știam că o să aibă foarte multe necazuri, cum a și avut. Și i-am spus lui Pintilie, care voia neapărat să-l facă: „Fă-l tu, Pintilie”.
Apoi am propus „Baltagul”, după Sadoveanu, și vedeta principală era Anna Magnani, văzuse filmul meu și voia să joace. Iar eu am fost atât de tâmpit, nu mi-e rușine să spun, că am refuzat un scenariu extraordinar, care făcuse din Vitoria Lipan un fel de comeră italiană, care vorbea tot timpul. Ea îl descoperea pe Lipan, care nu se vedea în film, etapă cu etapă, și se îndrăgostea de el. Ceea ce era o virtuozitate scenaristică.”, a mărturisit Liviu Ciulei.
La teatru nu a renunțat nicio secundă
Oricât de ocupat ar fi fost, o perioadă, cu regizarea filmelor menționate mai sus, Liviu Ciulei nu a pus niciodată teatrul în plan secund. S-a implicat trup și suflet în punerea în scenă a pieselor alese cu mare atenție. Cel mai apreciat spectacol al său a fost „Moartea lui Danton”, jucat la Berlin, în 1967. Atunci, publicul a chemat actorii la aplauze de 63 de ori. Ce bucurie trebuie să fi fost în sufletul regizorului, care a fost martorul unei asemenea întâmplări! Munca sa a fost pe placul tuturor celor prezenți în sală și înseamnă că a știut cum să pună fiecare personaj în valoare.
În 1963 a fost ales director al Teatrului Bulandra și, din nefericire, în 1974 a fost îndepărtat de la conducere de comuniști, cărora nu le-a fost pe plac faptul că a permis jucarea piesei „Revizorul”, regizată de Lucian Pintilie.
Acest pas înapoi s-a transformat în mai mulți pași făcuți înainte, căci în 1980, marele regizor a reușit să părăsească țara, devenind un nume important și în America. O perioadă a fost director la Teatrul din Minneapolis și profesor la Columbia University și New York University.
După căderea comunismului, s-a întors acasă și a regizat din nou piese la Bulandra. Acum, în acest teatru, o sală îi poartă numele, amintind tuturor de contribuția lui în lumea teatrului românesc.
A trăit o iubire pasională alături de actrița Clody Bertola: „Mi-a cerut să divorțez și să fim împreună”
De multe ori, în culisele teatrelor se desfășoară povești mai intense decât pe scenă! Între Liviu Ciulei și actrița Clody Bertola s-a înfiripat o iubire pătimașă, care a făcut-o pe aceasta din urmă să își părăsească soțul și să o ia de la zero alături de regizor.
S-a îndrăgostit nebunește de el la 32 de ani, când era căsătorită cu pictorul Ștefan Constantinescu. Pentru că nu s-a simțit niciodată împlinită lângă acesta, l-a părăsit fără să se uite în urmă și a început o relație cu Liviu Ciulei. Nu i-a păsat că el era mai tânăr cu 10 ani decât ea și mai tânăr cu 25 decât fostul ei soț.
Iubirea lor s-a născut în vremea studenției lui, când își împărțea timpul între două facultăți și repetiții. Nu a fost dragoste la prima vedere, căci s-au îndrăgostit treptat, dar momentul în care și-au declarat sentimentele a fost plin de scântei.
„N-am simțit nici un fior special. N-am intuit nicio clipă că de omul ăsta mi se va lega viața atât de profund. Ne-am văzut la teatru, unde am început să repetăm.
Am avut o simpatie spontană pentru el. Mă cucerea timiditatea lui plină de farmec. Îi admiram dantura superbă. Obișnuiam să-i spun în glumă: „Hai, inspecția”, și atunci începea să râdă cu toată gura ca să-mi arate dinții lui frumoși. Chipul îi era ușor dizarmonios, dar îți atrăgeau atenția ochii negri, calzi și pătrunzători. A început să vină din ce în ce mai des în cabina mea.
Vorbea puțin, dar ceea ce spunea era plin de conținut, mă interesa. Și încet, s-a înlănțuit ceva. Ne înțelegeam pe plan spiritual, ne plăceau aceleași lucruri, mai ales discutam mult despre teatru. Toată viața mea cu Liviu Ciulei a fost Teatru.”, a povestit, după mulți ani, Clody Bertola.
Aceasta și-a amintit toată viața cum a debutat povestea lor și cum, fără ezitare, a încheiat socotelile cu trecutul pentru a fi alături de el:
„Inevitabilul s-a întâmplat. Făceam plimbări lungi pe cheiul Dâmboviței. Avea o tristețe, spunea că „toate sunt atât de trecătoare și la ce bun e totul?”. Văzându-l atât de melancolic, mi-am zis în gând „o să vezi tu la ce bun!”. Cred că eram pe stradă și ne-am sărutat și mi-a mărturisit că este îndrăgostit. Prima lui dragoste am fost eu. Atunci eram căsătorită cu Ștefan Constantinescu. Știam că, dacă voi rămâne cu el, n-o să pot să fac teatru. Liviu simțea că această căsătorie nu e chiar foarte puternică. Ca instituție. Mi-a cerut să divorțez și să fim împreună.”
Ce poveste! Ce iubire demnă de scenariul unui film! Cu toate că s-au iubit pătimaș, cei doi nu au rămas împreună, însă au reușit să-și marcheze viața unul altuia.
După separare, regizorul a mai avut două relații importante. Una dintre ele, despre care nu se cunosc prea multe detalii, a fost cu scenografa Ioana Gărdescu.
A treia iubire a sa a fost jurnalista Helga Reiter, care i-a fost soție până la finalul vieții lui. Fiul ei dintr-o altă relație i-a devenit fiu adoptiv lui Liviu Ciulei și important de menționat este că Thomas Ciulei este și el tot regizor. Interesant, nu?
Liviu Ciulei s-a stins în octombrie 2011, la 88 de ani, la Munchen, iar trupul său neînsuflețit a fost incinerat. Urna cu cenușă se află în prezent în cavoul familiei din Cimitirul Bellu din Capitală.
Surse foto: Facebook, Facebook, Facebook, Facebook, Facebook
Surse articol: Culturaladuba, Nottara, Romaniatv
Urmareste-ne pe Google News
