TGP mărit: cauze și tratament
Cuprins
- Cauzele TGP-ului mărit
- Diagnosticarea bolilor hepatice cu ajutorul TGP
- Limite în dozarea TGP
- Când se recomandă determinarea valorilor TGP
- TGP mărit: tratament
Glutamat-piruvat transaminaza (TGP) sau alanin-aminotransferaza (ALT/ALAT) sunt cele două denumiri ale unei enzime care se găsește în cea mai mare concentrație în ficat și în rinichi, dar poate fi întâlnită și în miocard, în mușchii scheletici și în pancreas.
Cauzele TGP-ului mărit
Deși aceasta enzimă este prezentă și în alte organe, faptul că în ficat se găsește într-o concentrație mult mai mare îi conferă statutul de marker al afecțiunilor hepatice. Și nu este de mirare, întrucât, alături de o altă enzimă, aspartat aminotransferaza (TGO/AST), este un test specific pentru bolile de ficat: creșterea nivelului TGP în sânge semnalează afecțiuni hepatice severe, precum hepatită virală, ciroză sau cancer; o creștere mai puțin semnificativă se produce și în caz de infarct miocardic. TGP este o enzimă specifică ficatului, în timp ce TGO se găsește și în alte organe.
TGP și TGO fac parte din clasa transaminazelor (enzime pe care celulele ficatului le eliberează în mod normal în sânge), enzime ce catalizează reacția reversibilă de transfer (transaminare) al unei grupări amino de la alanină la alfa-cetoglutarat, rezultând acidul piruvic și glutamatul.
În mod normal, în sânge există cantități reduse de transaminaze, creșterea acestora fiind urmarea „spargerii” celulelor ce alcătuiesc ficatul (hepatocite) și a deversării conținutului lor în sânge. TGP-ul este cel care semnalează stările de degenerare și distrugere a hepatocitelor, culminând cu moartea lor (citoliză hepatică), urmare a unei agresiuni toxice asupra ficatului. Asemenea agresiuni - produse, cel mai adesea, de tratamentul medicamentos, consumul de droguri sau de alcool - conduc la îmbolnăvirea ficatului, de la hepatită toxică putând evolua spre ciroză hepatică, stadiul final al bolii de ficat.
Fiind un marker de citoliză hepatică, determinarea concentrației TGP permite diagnosticarea și monitorizarea bolilor ficatului, fiind evaluată, în mod obișnuit, împreună cu concentrația TGO.
În afecțiunile hepatice, nivelul seric al transaminazelor variază în funcție de:
- numărul celulelor afectate;
- gravitatea lezării fiecărei celule;
- viteza cu care s-a produs leziunea;
- viteza de eliminare din ser a enzimelor (timp de înjumătățire).
De precizat că valorile normale ale TGP nu exclud întotdeauna prezența în corp a unei boli hepatice; de exemplu, în cazul hepatitelor cronice virale, evoluția transaminazelor poate fi una destul de oscilantă. Pe de altă parte, creșterea acestor valori poate fi doar una temporară și nu indică în mod sigur existența unei afecțiuni hepatice. În anumite condiții (de exemplu, la un pacient cu o greutate mai mare a corpului), valorile normale convenite ale transaminazelor pot fi totuși depășite fără ca ficatul să fie bolnav.
„Verdictul” de transaminaze crescute este important deoarece acesta este cel care stă la baza deciziei de a începe sau nu o examinare extensivă a ficatului. Chiar și unele creșteri minore ale transaminazelor pot fi relevante dacă există suspiciuni de boală de ficat. De aceea, de teamă că o posibilă afecțiune hepatică ar putea fi trecută cu vederea, s-a propus scăderea pragului de „normalitate”, situat între 35 și 40 UI/L (unități internaționale pe litru), la 30 UI/L pentru bărbați și 19 UI/L pentru femei, în speranța micșorării cazurilor de hepatite nediagnosticate.
Diagnosticarea bolilor hepatice cu ajutorul TGP
Diagnosticul diferențial al unei leziuni a ficatului se stabilește cu ajutorul raportului TGO/TGP, astfel:
- valoarea normală a raportului TGO/TGP este de 1-1,3;
- în hepatitele virale, raportul TGO/TGP este mai mic de 1;
- în hepatita alcoolică, raportul TGO/TGP este mai mare de 2, cu TGP mai mic de 300 Ul/L;
- la pacienții cu ciroză hepatică sau cu hipertensiune portală, raportul TGO/TGP mai mare de 3 indică ciroza biliară primară.
Valorile normale ale TGP se situează în intervalul 0-40 UI/L, iar ale TGO - între 0 și 35 UI/L.
Valori anormale de TGO/TGP de peste 9000 UI/L în cazul sindromului alcool-acetaminofen diferențiază hepatita alcoolică de cea virală.
Dozarea serică a TGP este recomandată în:
- diagnosticarea bolilor hepatice;
- monitorizarea tratamentului hepatitelor;
- diferențierea între icterul hemolitic și cel hepatic;
- monitorizarea efectelor medicamentelor hepatotoxice.
În mod obișnuit, se recomandă dozarea TGP împreună cu dozarea TGO.
Valori crescute ale TGP se înregistrează în:
- hepatita virală acută, steatoza hepatică (așa-numitul ficat gras), necroză toxică a ficatului, hepatită cronică, hepatită alcoolică, ciroză hepatică, metastaze hepatice și infiltrarea grasă a ficatului de sarcină;
- insuficiență cardiacă, anoxie acută, stări septice, traumatisme extensive;
- icter obstructiv, pancreatită acută, infarct miocardic, mononucleoză infecțioasă, distrofie musculară, miozită, preeclampsie, filarioză, arsuri severe, infarct pulmonar, stare de șoc, hipotiroidism, hemoragii gastrointestinale;
- administrarea anumitor medicamente.
Valori scăzute ale TGP se întâlnesc în caz de:
- neoplazii;
- infecții urinare;
- azotemie;
- dializă renală cronică;
- deficit de piridoxal-fosfat (malnutriție, sarcină, consum de alcool).
Limite în dozarea TGP
Dozarea TGP prezintă unele limite și interferențe biologice, uneori putându-se înregistra creșteri trecătoare ale valorilor TGP, cauzate de:
- hemoliza serului - activitatea TGP în eritrocite este de aproximativ șase ori mai mare decât în ser,
- injecțiile intramusculare;
- diverse traumatisme, rupturi musculare, efort fizic intens;
- persoanele obeze pot prezenta niveluri crescute de TGP;
- salicilații pot determina creșterea sau scăderea valorilor TGP;
- heparina terapeutică determină valori crescute ale TGP;
- numeroase medicamente cresc concentrația serică de TGP, între cele mai cunoscute fiind: aspirina, contraceptivele orale, steroizii anabolizanți, androgenii, estrogenii, eritromicina, acidul nicotinic, ibuprofenul, indometacina, papaverina, omeprazolul, metoprololul, penicilina, ranitidina, sulfonamidele, tetraciclina, vitamina A etc. Unele medicamente scad concentrația serică a TGP: dopamina, metildopa, ciclosporina, fenotiazina, interferonul, ketoprofenul, simvastatinul, ursodiolul, carvedilolul, simvastatinul, toremifenul.
Când se recomandă determinarea valorilor TGP
Determinarea valorilor TGP este recomandată în:
- diagnosticul pozitiv, urmărirea evoluției și monitorizarea tratamentului în afecțiunile hepatice acute sau cronice;
- diagnosticul diferențial al afecțiunilor pancreasului, al bolilor tractului biliar, al sindroamelor icterice;
- diagnosticul afectării hepatice secundare din cadrul altor boli - de exemplu, neoplazii, insuficiență cardiacă congestivă, mononucleoza infecțioasă, boala Basedow Graves, colagenoze, arsuri severe;
- diagnosticul diferențial al creșterilor pasagere ale transaminazelor în hepatita medicamentoasă;
- diagnosticul în sindromul astenic de etiologie neprecizată;
- urmărirea evoluției transaminazelor în timpul tratamentului de lungă durată pentru diferite afecțiuni cronice cu: amiodaronă, metoprolol, verapamil, statine, fibrați, steroizi, contraceptive orale, estrogeni, metotrexat, tamoxifen, azatioprină, aspirină, carbamazepină, acenocumarol.
Principalele motive pentru care valorile TGP pot suferi modificări sunt: prezența virusurilor hepatice, steatoza hepatică și boli ale tiroidei. Există cinci categorii de virusuri, denumite cu primele litere ale alfabetului: A, B, C, D și E. Virusurile din categoriile A și E pătrund în ficat pe cale digestivă (mâini murdare), în timp ce virusurile hepatice B, C și D ajung prin sânge în ficat.
Pe lângă aceste virusuri hepatice, există numeroase alte infecții virale, în care ficatul poate deveni „victimă colaterală”; de pildă, virusuri herpetice sau cel al varicelei, mononucleoza infecțioasă, infecția cu citomegalovirus.
Alcoolul este și el responsabil de creșterea transaminazelor. Una dintre cauze este aceea că alcoolicii prezintă un deficit de vitamina B6, de care TGP are nevoie pentru a funcționa corect, iar acest deficit determină ca valoarea TGP să rămâne în urma TGO. În mod normal, în hepatite, valorile TGP sunt mai mari decât ale TGO, dar, în cazul hepatitei alcoolice, creșterea transaminazelor are o particularitate: valoarea TGO o depășește pe cea a TGP.
Această inversare a transaminazelor nu are loc numai în hepatitele alcoolice. Întrucât enzima TGO se găsește și în mușchi, orice agresare a acestora în urma unui traumatism sau a unui efort fizic excesiv poate duce la creșteri izolate și trecătoare ale TGO. La fel și în cazul infarctului de miocard (inima e și ea tot un mușchi). În toate aceste situații, valorile TGP sunt normale, iar ficatul e sănătos.
Există și alte situații similare. Astfel, atunci când hormonii tiroidieni sunt foarte numeroși, ficatul nu mai reușește să producă suficiente proteine, iar transaminazele cresc, dar nu pentru că ficatul ar fi bolnav, ci pentru că metabolismul este foarte încetinit și acestea ajung să se acumuleze. Odată tratată tiroida, își va reveni și ficatul, în cel mai scurt timp posibil.
Trebuie ținut seama, totuși, de faptul că, pe parcursul zilei, unele creșteri ale transaminazelor se produc și din cauze fiziologice. Așa încât, dacă la o testare valorile TGP înregistrează o creștere, aceasta nu anunță automat existența unei afecțiuni, dar nici nu o exclude. Se recomandă, așadar, efectuarea unor teste suplimentare și interpretarea lor de către medicul specialist.
O precizare se impune: nu există o raportare unică în efectuarea testărilor, fiecare laborator măsoară după alți parametri, lucrează cu propriile intervale de valori. Ceea ce înseamnă că, dacă un pacient face aceleași analize la două-trei laboratoare diferite, se poate întâmpla să constate trei valori finale diferite și toate să fie corecte. Un specialist competent va clarifica lucrurile.
TGP mărit: tratament
Deoarece creșterea nivelului TGP în sânge nu reprezintă o afecțiune în sine, ci acest lucru poate apărea din mai multe cauze (afecțiuni hepatice severe, precum hepatită virală, ciroză sau cancer), nu există un tratament specific pentru el. Pentru scăderea nivelului de TGP din sânge trebuie tratată boala care a adus la creșterea acestuia. Odată tratată boala, nivelul de TGP va reveni la limitele normale.
Urmareste-ne pe Google News
